Oamenii m-au dezamagit de multe ori. Animalutele niciodata.Simt ca facem parte din aceeasi mare familie. Si nu poti sa nu-ti iubesti aproapele, nu?

Animalutele au fost langa mine, ca si membrii ai familiei, inca din copilarie. Am stat la tara foarte mult cand eram copil si, pe langa animale din gospodarie (gaini, porci, gaste, rate etc.), bunicii au avut mereu 2 caini.
Am crescut cu animale. Nu mi-as putea imagina aceasta trecere a anilor fara ele.
Pot spune ca am si mostenit-o. Toate rudele mele iubesc animalele, desi nu toti au cate un prieten necuvantator.

La mine cred ca e mostenire de familie In fiecare vara eram la tara la bunici inconjurata de cai,porci, vaci, gaini,caini, pisici si restul... Tot timpul am iubit animale si tot timpul am urat oamenii care le torturau. De exemplu am avut un unchi...Il uram pe omul ala...Nu ca acum nu il urasc Avea cate 20 de caini si catele Mereu se inmulteau iar eu ca si un copil ce eram luam mereu un catel si il duceam bunicului unde traia bine cate 10-12 ani, chiar si mai mult...Am inceput sa urasc mai mult oamenii , iar acum ca am mai crescut mereu ma iau de copii care trag pisicile de coada sau lovesc cainii...

Omul te inseala,te uita,te tradeaza,te minte,iti poate face rau, animalutul nu.El nu te inseala si nu te uita niciodata,nu te tradeaza nicicand,de mintit la fel,de facut rau,intentionat niciodata.Animalutul iti poate fi prietenul adevarat ideal insa omul nu.Am multa incredere in familie si dupa aceea in animalute.In ceilalti oameni nu,nu prea am asa multa incredere.Ea se castiga greu.Animalutul e nevinovat,inofensiv ,pur la suflet si curat.Pe cand omul nu prea.De aceea iubesc asa de mult toate animalele,pe care le am si cele pe care nu le am.