Muntii Carpati gazduiesc cele mai mari populatii de lupi, ursi bruni si linxi din Europa. De asemenea, pe crestele inalte ale Carpatilor traieste o subspecie a caprelor negre (Rupicapra rupicapra carpatica).

Lupii sunt purtatori a peste 50 de paraziti. Unii dintre acestia sunt periculosi si pentru om.

Cercetatorii au descoperit exemplare ale micutilor arici de mare care au trait peste 200 de ani. Intalnite in Oceanul Pacific, aceste fiinte traiesc pe fundul apei, in zone stancoase, cu putine valuri si materii solide (nisip, pamant etc.).

Cinachyra antarctica, o specie de burete de mare care traieste in Oceanul Antarctic poate trai peste 1.500 de ani conform estimarilor expertilor. O mana de ajutor pentru aceasta incredibila longevitate este data si de apele extrem de reci in care traieste, care fac ca ciclul ei de viata sa fie extrem de incet.

In ianuarie 2009 un homar urias, botezat George de catre angajatii City Crab and Seafood, un restaurant din New York care a carui mascota era, avea 140 de ani conform expertilor. El a fost aruncat inapoi in mare dupa interventia activistilor PETA.

Charlie, femela de macaw alben-albastru despre care se presupune (fals) ca a apartinut lui Winston Churchil (fostul premier al Marii Britanii), s-a nascut in 1899. Astfel, ea (sau el dupa prenume) ar fi cel mai longeviv membru al speciei sale. Charlie este vestit/a pentru sloganurile anti-naziste obscene pe care le rostea.

Majoritatea hamsterilor crescuti ca animale de companie fac parte din specia Mesocricetus auratus (Hamsterul auriu). Acestia traiesc, in medie, 2-3 ani in captivitate.

Exista foarte multe specii de hamsteri dar doar 5 dintre ele sunt crescute, in general, ca animale de companie. Acestea sunt: Mesocricetus auratus (Hamsterul auriu), Phodopus campbelli, Phodopus sungorus (Hamsterul siberian), Cricetulus griseus si Phodopus roborovskii.

Unii hamsteri pot alerga in rotita aflata in cusca lor chiar si 5 kilometri pe noapte. Sunt niste animale foarte active.

Hamsterii sunt animale crepusculare. Ziua stau ascunsi in pamant pentru a evita pradatorii iar pe inserat ei isi parasesc vizuina pentru a aduna mancare.

In salbaticie, hamsterii locuiesc in tunele construite in pamant. Ei isi organizeaza foarte bine “locuinta”, avand camere separate pentru depozitat mancarea, pentru dormit etc.

Hamsterul este, in general, un animal solitar. In afara perioadei de imperechere, femela “Hamster auriu” ataca masculul-coleg de cusca.

Ca si celelalte rozatoare, hamsterul trebuie sa roada mereu cate ceva. Dintii lor sunt intr-un permanent proces de crestere de aceea ei trebuie tociti. Hamsterul face asta natural, mancand, si, in cazul hamsterilor crescuti ca animale domestice, trebuie sa fim atenti la alimentatie.

Citricele nu sunt potrivite pentru alimentatia hamsterului. Ele pot dauna aparatului digestiv al acestuia.

Atunci cand clipesc, multi hamsteri nu o fac decat cu un singur ochi, pe rand.

Procusorii de guineea sunt foarte activi sexuali si au o rata buna de reproducere. Astfel, atata masculii cat si femele sunt apti pentru reprducere la numai 4-5 saptamani de viata. Totodata, o femela poate ramane din nou insarcinata chiar si la 6 ore dupa ce a nascut (desi acest lucru ii poate afecta sanatatea).

Porcusorii de guineea pot sa sara dar nu pot sa se catere.

Una din cele mai importante componente ale alimentatiei unui porcusor de guineea o constituie Vitamina C. Porcusorilor le sunt necesare minim 10 miligrame/ kg corp/ zi de Vitamina C iar femelele insarcinate au nevoie de o cantitate de 3 ori mai mare de Vitamina C pe zi.

La temperaturi de peste 26-27 de grade Celsius, porcusorii de guineea pot muri din cauza caldurii. Temperatura optima recomandata pentru acestia este de 12-20 de grade Celsius.

Dimensiunile optime de greutate si lungime ale porcusorilor de guineea sunt 700 pana la 1200 grame si, respectiv, 20 pana la 25 centimetri.

Regina Elisabeta I a Angliei detinea un porcusor de guineea. Cu asa o “recomandare”, porcusorii de guineea au devenit din ce in ce mai raspanditi ca animale de companie printre aristrocratii si bogatii acelei perioade.

Conform Cartii Recordurilor, cel mai batran porcusor de guineea a murit la varsta de 14 ani si 10 luni. Majoritatea porcusorilor traiesc, in medie, aproximativ 4 pana la 5 ani dar sunt si cazuri cand pot atinge venerabila varsta de 8 ani.

Pentru ca erau cei mai rari, Porcusorii de Guineea de culoare neagra erau cei mai apreciati si folositi in ritualurile (religioase sau medicale) ale bastinasilor. Cele mai dese culori sub care sunt intalnite aceste animale sunt maroul inchis, griul si albul.

Pe langa folosirea porcusorilor de guineea ca sursa de hrana, samanii vechilor triburi sud-americane ii foloseau si in ritualurile lor religioase sau in medicina populara. Cele mai cunoscute boli in care samanii foloseau porcusorii, fie pentru stabilirea diagnosticului, fie pentru determinarea eficientei tratamentului, erau (si inca sunt, pentru triburile izolate din Anzi) tifosul, reumatismul sau arterita.

In vreme ce pentru populatiile sud-americane bastinase porcusorul de guineea reprezinta, in principal, o sursa de hrana, in lumea civilizata acestia sunt crescuti ca animale de casa. In societatile vestice, Porcusorii de Guineea au fost introdusi in secolul 16 de catre exploratorii europeni.