Lamele sunt animale domesticite, membre ale familiei camilelor, dar diferite de acestea prin faptul că au doar 3 stomacuri în loc de 4. Cântăresc între 100 şi 200 kg, cu o înălţime a capului de 1,8 m. Lamele au o durată de viaţă între 30 şi 50 de ani.

Hidra este unul din puţinele celenterate de apă dulce. Corpul său este un sac a cărui pereţi sunt făcuţi din două straturi de celule separate de o piele subţire dintr-un material necelular. Tentaculele sunt scobite, în jurul gurii. Cealaltă parte a corpului este un disc bazal care în mod normal ancorează hidra de o secreţie lipicioasă. Hidrele au nişte celule paralizante cu care capturează puricii de apă, larvele de insecte, viermii şi mormolocii.

Ca multe alte feline, tigrul isi pastreaza mancarea, intorcandu-se sa se hraneasca din acelasi cadavru zile la rand.

Gasita in Africa, specia Topi are o organizare sociala remarcabila, aparandu-si teritoriile impotriva tuturor intrusilor din turmele lor. Fiecare mascul are “terenul marcat,” un petic de pamant marcat de carari batute in picioare. Daca un alt mascul devine intrus, cei doi se aseaza in genunchi si se lupta cu coarnele.

Gasit in Africa, porcul etiopian se angajeaza in lupte rituale in care se avanta cu capul inainte, ciocnindu-si capetele. Masculii cantaresc pana la 250 pound iar luptele intre ei pot fi violente si sangeroase. Femelele au doar 4 ugere, limitand numarul puilor. Fiecare purcelus are propriul sfarc si suge exclusiv numai din el. Chiar daca unul din purcelusi moare, ceilati nu sug din sfarcul devenit disponibil.

Turmele de Gnu sunt spectaculoase, numarand pana la 400.000 de animale. Ei au o abilitate unica de a mirosi ploaia de la distante foarte mari – cu primele rafale de ploaie turmele se misca cu rapiditate intr-un ritm sustinut spre zona ploioasa, uneori acoperind mai mult de 2.000 km. Merg si alearga in formatie compacta, dar au tendinta de a paste imprastiate.

Tipetele Diavolului tasmanian iti fac parul maciuca, culoarea neagră şi temperamentul rău, toate acestea au determinat primii coloni europeni să-l numească Diavolul. Deşi doar de mărimea unui câine mic, labele şi dinţii săi puternici îi permit să-şi devoreze în întregime prada – oase, piele cu totul. Puii sunt născuţi prin marsupiul deschis înspre spate al mamei şi se prind cu dinţii în primele 4 luni.

Rechinul este cel mai eficient ucigaş de pe planetă, sunt vânători puternici în stare să prindă 500 kg de ton, balene mici sau, ocazional, oameni, cu uşurinţă. Există în jur de 350 de specii de rechini, majoritatea dintre ei neputând să se oprească sau să se mişte înapoi, ca majoritatea peştilor.

Canarii au fost adusi in Europa de marinarii spanioli, aproximativ in anul 1600.

La inceput, calugarii se ocupau cu cresterea canarilor. Ei vindeau doar masculii iar pretul canarilor era foarte ridicat.

Insulele Canare adapostesc cele mai multe perechi de canari. Numarul estimat este de 80.000 - 90.000 de perechi.

Aproximativ 90% dintre canarii crescuti ca animale de companie sunt infectati cu diverse tipuri de capuse. Dintre toti acesti paraziti, cei mai periculosi sunt cei care se instaleaza in caile respiratorii ale pasarilor: pot provoca moartea prin sufocare in cazul infestarilor masive.

Canarii erau folositi ca sistem de atentionare in minele de carbuni. Fiind mai sensibile, in cazul unor acumulari de gaze toxice (metan, monoxid de carbon etc), pasarile erau afectate (mureau chiar) primele si atentionau minerii. In Anglia, aceasta practica a rezistat pana in 1987.

Canarii invata noi cantece in timpul perioadei de naparlire. Crescatorii obisnuiesc sa le puna acestora muzica (cantece frumoase ale altor canari, muzica clasica, opera etc.) pentru a ii pregatiti pentru competitiile care au loc, majoritatea, in timpul toamnei.

Speciile de canari domesticite se impart in trei mari diviziuni. Astfel, exista canari crescuti pentru coloritul lor (Canarul cafeniu, Canarul Stafford-zona din Anglia etc.), canari crescuti pentru forma lor (Canarul Scotian, Canarul Belgian etc.) si canari crescuti pentru trilurile (cantecele) lor deosebite (Canarul American etc.).

Strutul este cea mai mare pasare. Un strut are o greutate de peste 120 Kg si poate atinge 2.5 metri. Desi are aripi, nu poate zbura din cauza dimensiunilor foarte mari.

Astazi, exista trei specii de struti, nici una pe cale de disparitie: strutul african (in savanele si zonele desertice din centrul Africii), nandu (mai inchis la culoare, traieste in America de Sud) si emu – strutul australian (mai mic decat cel african si fara creasta). Cu exceptia strutului african, celelalte specii nu mai traiesc in salbaticie fiind domesticite si crescute in ferme.

Un cuib de strut este folosit de mai multe femele pentru a depune ouale. Fiecare femela poate depune pana la 60 de oua anual si, in cazul umplerii cuibului, femela rostogoleste afara o parte din oua (care nu vor mai fi clocite). Totusi, desi depun ouale la comun, fiecare femela isi recunoaste propriile oua si nu va arunca afara din cuib ouale altei femele! Totodata, in salbaticie, femela cloceste ouale in timpul zilei iar masculul noaptea.

De fapt, strutul nu isi baga capul in nisip. Acesta este un mit foarte raspandit dar, totodata, fals care poate proveni din obiceiul strutului de a se ascunde de pradatori in tufisuri (cu gatul aproape de sol), din modul cum acesta isi procura hrana (scurmand pamantul) sau apa.

Ochiul strutului cantareste 1.5 Kg, fiind de doua ori mai mare decat creierul lui.

Un mascul de strut are, in mod normal, mai mult de o partenera. Masculii poligami au, in general, 3 pana la 5 femele.

Un ou de strut se fierbe in aproximativ 90 de minute si poate hrani aproape 15 persoane. Un ou poate cantari intre 1,2 – 1,8 kg, fiind egal in greutate cu aproximativ 30 de oua de gaina.

Laba piciorului unui strut contine doar doua degete.

Triburile africane folosesc coaja oualelor de strut ca vesela. Ea poate fi utilizata ca lingura, pentru a aduce sau depozita apa etc.

In Antichitate, strutii erau folositi (si) pentru calarie. Printre reginele Egiptului Antic care au calatorit pe spatele unui strut se numara Cleopatra sau Arsinoe. De asemenea, ei erau antrenati pentru a tracta carele de lupta.