Speranta de viata a unui caine de talie nare este pe jumatatea longevitatii unui caine de talie medie.

Mitul conform caruia un iepure va muri daca i se injecteaza o anumita cantitate de urina provenita de la o femeie insarcinata este fals. Totusi, un hormon produs de corpul unei femei insarcinate poate cauza schimbari ovariene.

Dat fiind numarul mare de urmasi, iepurii sunt considerati in multe culturi un simbol al fertilitatii.

Mama iepure isi alapteaza puii doar o data pe zi si atunci doar pentru o perioada scurta de timp.

Iepurii pot naste chiar si 35 de pui pe an. De regula, numarul maxim de pui pe care o femela ii naste este 7 dar ea poate ramane gestanta de mai multe ori pe an, dat fiind ca perioada de gestatie este foarte scurta (28-31 de zile).

Un iepure nu poate sa vomite. Aceasta se datoreaza structurii sistemului sau digestiv.

Iepurii sunt animale coprofage. Ei obisnuiesc sa isi reingurgiteze propriile fecale pentru a putea extrage din hrana toata cantitatea de substante nutritive. Nu toate fecalele sunt reconsumate ci doar cele “din prima etapa”, mai exact, iepurele consuma fecalele provenite din digerarea alimentelor (prima etapa a ciclului de hranire), urmand ca fecalele rezultate dupa aceasta sa nu fie reconsumate.

La fel ca si la hamsterii, dintii iepurelui cresc continuu, de aceea ei trebuie sa ii “roada” mestecand mereu cate ceva.

Exemplarele din specia Iepurele german cenusiu sunt cele mai mari din lume. Ele pot atinge chiar si 10 kg in greutate.

Exemplarele din specia Iepurelui Pigmeu sunt cele mai mici din lume. Acestea pot masura chiar si 23 cm lungime si 375 de grame in greutate. Totodata, aceasta specie este una dintre cele doar 2 specii de iepuri din SUA ale caror reprezentanti isi sapa singuri vizuina.

Urechile iepurilor pot atinge 6 cm in lungime.

Aproape jumatate dintre speciile de iepuri sunt pe cale de disparitie.

Iepurii traiesc, in general, intre 4 si 20 de ani.

Bivolul de apa este unul dintre cele mai rare animale din lume, acest mic bou salbatic a fost descoperit prima data in 1888. Este de gasit doar pe insula Mindoro, Filipine. Cantarind aproximativ 300 kg, traieste in padurile dense in apropierea apelor pentru a se putea tavali in ele.Bivolul de apa traieste mai degraba in cupluri decat in ciurde, cu exceptia perioadelor cand femelele sunt pe cale de a naste.

“Gazela girafa” este întâlnită în estul Africii. O glandă preorbitală din faţa ochilor secretă o substanţă ca o smoală care este depusă pe crengi pentru a marca teritoriul. Se ridică pe picioarele din spate pentru a ajunge la tufişurile înalte, folosind picioarele din faţă pentru a trage ramurile mai înalte. Garanuuga nu mănâncă iarba şi nici nu are nevoie de apă întrucât preiau suficientă din plantele pe care le mănâncă.

Yakul ,găsit în munţii Tibet-ului, masculii ajung la o lungime de 2,7 m cu o înălţime de 1,8 m, cântărind 545 kg. În ciuda imensităţii lor relative, sunt agili, sprinteni, căţărători siguri şi buni înnotători străbătând gheţari şi văi de munte.

Ca răpitori recunoscuţi, lupii depind de prada lor: căprioare, elani, caribou, iar în alte părţi în care e răspândit, chiar bizoni ce cântăresc chiar 450 kg. Labele lor exercită de două ori mai multă putere decât a unui câine domestic. Lupul este un animal social, trăind în general în aceeaşi haită ceea mai mare parte, dacă nu chiar toată viaţa. Doar masculii şi femelele puternice se reproduc, orice tentativă din partea celorlalţi este pedepsită.

În ciuda numelui său, marele cerb acvatic nu este acvatic cu adevărat, că sitatunga sau lopătarul. Mama îşi ascunde puiul timp de 3 săptămâni, întorcându-se de 4 ori pe zi pentru a-i alăpta . Alăptarea durează doar 5 minute, timp în care mama curaţă pielea viţeilor astfel încât să nu rămână niciun miros care să atragă răpitorii.

Sunt cunoscute două specii de morsa: morsa atlantică – măsoară 3 m şi cântăreşte 1.200 kg; morsa din Pacific – este de 3,6 m şi cântăreşte 1.600 kg. Se hrănesc cu nevertebrate ca moluşte, echinoderme şi crustacee, consumând până la 45 kg pe zi. Longevitatea lor este de 40 de ani.

Leopardul alb este singurul membru al speciei Uncia, creste in lungime pana la 1,3 m, cu o coada de aproape 1 m, si o greutate de pana la 75 kg. Gasit in muntii din Asia centrala, aceasta specie in pericol vaneaza Bharal (Oaia Albastra), oi mongole, mosc, cerbi, iepuri, marmote sau pasari. Poate pune la pamant o prada mai mare de trei ori decat propria sa marime.

Tapirul este de doua specii: Bairdul – creste pana la 2m, cantarind pana la 400 kg, si este gasit in America Centrala; Tapirul Malayan – creste pana la 2,4 m si cantareste 320 kg. Traiesc pana la 30 de ani, mancand frunze fragede si mladite. Tapirii sunt agili si pot urca pante abrupte cu usurinta. Comunica prin fluieraturi stridente.

Ornitorincul are un cioc cărnos şi sensibil, cu membrana între degetele picioarelor, o coadă ca de castor şi o blană în două straturi, ornitorincul este singurul mamifer care este otrăvitor. La fiecare gleznă, ornitorincul mascul are pinteni otrăvitori ce pot ucide animale mici.

Cea mai cunoscută specie aflată în pericol, sunt deseori numiţi “ursuleţi” însă de fapt aparţin propriei lor familii, strâns înrudită cu ratonii. Panda are sistemul digestiv a unui carnivor, dar s-au adaptat de mult unei diete vegetariene şi acum se hrănesc în exclusivitate cu tulpine şi frunze de bambus. Puii de panda cântăresc doar 90g la naştere. Pe deplin maturi cântăresc 100 kg şi trăiesc 10 până la 15 ani.

Caracatiţa cu inele albastre are mărimea unei mingi de golf, dar otrava sa este destul de puternică pentru a ucide un om adult în câteva minute. Ultimul lucru văzut de victimă sunt inelele albastre – vizibile numai în momentul atacului. Este maro sau galbenă în stare naturală, şi poate fi gasită în bazinele adânci din jurul coastei Australiene.

Margay este similară ca apariţie cu jaguarul, dar mai mică, crescând până la 69 cm. Este răspândită din Mexic până în Argentina. Se simte acasa în vârful copacilor, labele sale special adaptate şi gleznele se pot roti la 180 de grade, permiţându-i să se mişte aproape cu uşurinţa unei maimuţe.