Rase pisici - Angora Turcească
mai 2012 | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|
| L | M | M | J | V | S | D |
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | |
| 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 |
| 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 |
| 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 |
| 28 | 29 | 30 | 31 | |||
Angora turcească
Țara de origine: Turcia
Tip: intermediar, păr semilung.
Angora turcească provine probabil din zonele muntoase ale Turciei, unde, cu timpul, şi-a dezvoltat o blană foarte mătăsoasă şi groasă, de lungime medie, împotriva iernilor dure din acea zonă. După unele credinţe strămoşul acestei rase este pisica sălbatică Manul (Felis Manul Pallas), o pisică de talie mică, domesticită de tartari.
Cu toate că turcii consideră pisicile Angora o comoară naţională, ei acceptă doar exemplarele albe, albul fiind un simbol tradiţional al purităţii. Legendele apărute despre această rasă au alimentat de-a lungul timpului popularitatea lor. Se spune că profetul Mohamed a preferat să taie mâneca straielor sale, decât să deranjeze somnul pisicii care adormise alături de el. O altă superstiţie turcească spune că Mustafa Kemal Ataturk, întemeietorul Republicii Turcia, a declarat că succesorul său va fi acela care va avea călcâiul muşcat de o pisică albă. În felul acesta, musulmanii au ajuns să aibă un respect deosebit faţă de aceste pisici, numindu-le Van Kedisi.
Primele dovezi ale existenţei rasei Angora turcească se datează din secolul al XVI-lea. Numele capitalei Turciei, Ankara, se pronunță în greacă “Angora”, de aici provine și denumirea acestei rase.
Pisicile Angora sunt animale bine proporţionate, de mărime medie, avănd greutatea corporală între 2,3-4 kg şi al căror corp alungit şi atletic lasă impresia unei eleganţe inegalabile.
Capul este de mărime medie și ascuțit în partea din față – la masculi sunt admiși obrajii mai proeminenți. Urechile sunt lungi și acuțite, prinse sus, cu smocuri de păr în vârf. Ochii sunt mari, migdalați, fiind acceptate toate culorile.
Membrele sunt lungi, cu oase fine, picioarele posterioare fiind puţin mai lungi ca cele anterioare. Labele picioarelor sunt rotunde şi delicate, oferind Angorei o mişcare graţioasă şi uşoară. Coada lungă, groasă la bază, subţiindu-se către un vârf ascuţit, este acoperită cu blană bogată şi ciufulită.
Angora turcească are o blană de lungime medie, cu un singur strat de păr, fină, mătăsoasă, lucioasă şi mai lungă în jurul gâtului şi pe coadă. Culoarea blănii poate fi albă, neagră, albastră, roşcată, crem, etc. – sunt admise toate culorile sau desenele, cu excepția acelora care trădează o hibiridare. Varietatea tradițională este alb cu ochi de culoare diferită (ceacâră), cunoscută sub numele de Ankara kedi.
Blana Angorei turceşti, fiind mediu în lungime, este simplu de îngrijit: părul trebuie să fie periat și pieptănat de mai multe ori pe săptămână, mai ales în perioada năpârlirii. Deşi pisicile din această rasă nu sunt predispuse în mod deosebit la obezitate, se hrânesc cu aproximativ 80 kcal/kg/zi. Periodic trebuie controlate dinții și gingiile, pentru a depista dacă nu apar depuneri de tartru.
Majoritatea pisicilor Angora complet albe, care au ochii albaştri, sunt afectate de surzenie. Este de subliniat faptul că rasa Angora turcească nu este predispusă la surzenie mai mult decât orice altă rasă sau pisică domestică albă cu ochii albaştri. Pisicile albe în general, aparţinănd oricărei rase, se pot naşte fie complet, fie parţial surde, surzenia lor fiind datorată genei dominante responsabile pentru blana albă şi genei responsabile pentru culoarea albastră a ochilor. Pisicile albe care au un ochi albastru şi unul verde sau căprui, sunt de regulă surde cu urechea aflată pe aceeaşi parte cu ochiul albastru.
Speranţa medie de viaţă a unei pisici Angora este de 14-15 ani.
Unul dintre cuvintele truceşti care caracterizează această rasă este “yaman”: puternic, inteligent, capabil.
Angora turcească este o pisică sociabilă căreia îi place tovărășia altor animale și a oamenilor. Poate fi foarte sensibilă, și din această cauză, trebuie să aibă un tovarăs uman cu o anumită experiență și care să respecte caracterul liber al pisicii, tolerant, dispus să-i acorde atenție fără a deveni sâcâitor.
Este foarte gălăgioasă, mai ales față de oameni, dar nu miaună prea tare și poate deveni insistentă în dorința de a i se da puțină atenție. Femela este mai vioaie și mai agresivă. Fiind foarte activă și plăcându-i mult să alerge, trebuie să aibă libertate de mișcare și posibilitatea de a ieși afară. Îi place, de asemenea, să stea undeva deasupra tuturor, să se joace și să stea la pândă, să aducă diverse obiecte.
