Rase pisici - Albastră de Rusia
mai 2012 | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|
| L | M | M | J | V | S | D |
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | |
| 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 |
| 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 |
| 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 |
| 28 | 29 | 30 | 31 | |||
Albastră de Rusia
Țara de origine: Rusia occidentală.
Tip: intermediar/oriental, păr scurt.
Se povestește că pisica albastră de Rusia ar fi fost preferata țarilor și că luptătorii cazaci obișnuiau să pornească la atac în galopul lor nebunesc, purtându-și pisicile agățate cu ghearele pe spinare.
Una dintre vechile legende ruseşi povesteşe că la naşterea unei prinţese au venit şapte zâne pentru a-i oferi fiecare câte un cadou. Prima a dăruit-o pe micuţa prinţesă cu un spirit neînfricat, a doua i-a dat o inimă loială, a treia i-a predestinat că va fi toată viaţa ei suplă şi frumoasă, a patra i-a ursit că fiecare mişcare a ei va fi plină de graţie şi vrajă, a cincea a spus că va purta numai argint, mătase şi catifea, a şasea zână i-a făcut cadou două smaralde mari şi strălucitoare, iar a şaptea i-a ursit prinţesei că va găsi prieteni peste tot în lumea largă. S-a întâmplat însă, din păcate pentru micuţa prinţesă, ca zânele să fie foarte tinere şi lipsite de experienţă şi în loc să lase darurile lângă copilă, le-au pus în coşuleţul de lângă patul ei, unde stătea ghemuită o pisicuţă - ea fiind în final beneficiarul acestora. Aşa explică folclorul rus deosebita frumuseţe şi caracterul excepţional al albastrelor de Rusia.
După cum sugerează şi numele , această rasă este originară din Rusia, de unde a fost adusă în Marea Britanie la începutul secolului al XVII-lea. Primele informații certe despre existența rasei datează din anul 1860, când ea a ajuns pe coastele britanice datorită navelor care veneau dinspre portul rusesc Arhanghelsk, prin Marea Albă. Pisicile albastre de Rusia au fost cunoscute şi sub denumirea de “străinele albastre” sau “arhanghelii albastri”. Coloritul neobișnuit al pisicilor a atras atenția unor crescători și aceștia au început selecția lor.
Riscănd dispariţia în timpul celui de-al doilea război mondial, rasa a supravieţuit mulţumită eforturilor unei crescătoare engleze. Prin încrucişări cu Siameza Blue Point, în anii ’50 crescătorii au încercat să recupereze standardul existent înainte de război, reuşind să obţină o morfologie intermediară între cea originară şi cea de atunci.
Albastra de Rusia este o pisică deosebit de elegantă, are un corp alungit, cu un schelet modest, dar destul de musculos. Capul are formă de triunghi cu colțurile retezate, cu craniul lat și cu obrajii plini, profilul este drept, fruntea și nasul sunt ușor bombate. Urechile sunt mari și destul de mult distanțate, acoperite de fire de păr scurte și subțiri care le fac să pară trasparente. Ochii sunt migdalați, de un verde intens, depărtați. Colţurile gurii uşor ridicate conferă feţei o expresie dulce, zâmbitoare, ceea ce reprezintă o caracteristică a rasei. Membrele sunt lungi și cu oase subțiri, coada este lungă și cu vârful rotunjit.
Blana este formată din păr scurt, moale la pipăit, des, aproape drept și oarecum zburlit. Având culoarea gri-albăstrui, cu vârfurile argintii - pornind de la nuanţe deschise (albe), până la foarte închise (negru) - blana reflectă lumina astfel încât pisica pare învăluită de o aură argintie. În anumite țări au fost selecționate și varietățile albe și negre.
Puii se nasc cu marcaje tigrate difuze, denumite "însemnele fantomei", care dispar odată cu creşterea şi dezvoltarea acestora, şi au ochii albaștri, care vor deveni galbeni iar apoi verzi, contrastând puternic cu culoarea blănii.
Această pisică necesită puţine îngrijiri şi pierde puţin păr în perioada de năpârlire. Blana trebuie să fie periată şi mângâiată cu regularitate iar dieta trebuie să fie echilibrată şi bogată în vitamine.
Albastra de Rusia este o pisică mediu activă și cu o capacitate medie de reacție, aproape tăcută și ponderată în privința atenției și mângâierii din partea tovarășului său uman de viață. Este sociabilă, dar față de persoanele străine este, la început, timidă. În familie este foarte afectuoasă și se atașează, deseori, foarte puternic de o anumită persoană. Cu o fire pașnică, are tendința de a nu riposta atunci când este atacată, așa că nu este potrivită pentru conviețuirea cu alte animale sau cu copii prea neastâmpărați.
Sensibilă la intensitatea vocii umane, își învață repede numele și răspunde atunci când este chemată, dar nu-i plac zgomotele prea puternice, încercând să se refugieze într-un loc aflat la înălțime atunci când se simte în pericol. Se adaptează la viața de apartament, nu face aproape niciodată stricăciuni și suportă bine orele de singurătate. Poate fi lăsată liberă într-o grădină, dar nu va ieși afară atunci când plouă sau este frig. Fiind vorba despre pisici tăcute și liniștite, este posibil ca stăpânul lor să nu-și dea seama când intră în călduri.
