
februarie 2012 | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|
| L | M | M | J | V | S | D |
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
| 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
| 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
| 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
| 27 | 28 | 29 | ||||

Papagalul Nimfă (Nymphicus hollandicus) este originar din Australia. Nymphicus înseamnă "nimfă mică", în mitologia greacă nimfele fiind femei foarte frumoase cărora le plăcea muzica şi dansul. Datorită faptului că această pasăre este atât de frumoasă, jucăuşă şi cântă frumos, Johann Georg Wagler, om de ştiinţă german, a fost foarte inspirat când i-a dat această denumire, în anul 1832. Hollandicus provine de la vechea denumire a Australiei - "Noua Olanda". Nimfa a ajuns în Europa pe la mijlocul secolului al XIX-lea, când a început colonizarea Australiei. În limba engleză acest papagal este numit "cockatiel", ceea ce înseamnă cacadu mic, nimfa fiind clasificată ca cea mai mică pasăre din familia Cacauidaelor.
Nimfele, în sălbăticie, trăiesc în stoluri de 12-100 de păsări pe câmpuri întinse cu grupuri de copaci sau tufişuri, în apropierea unui râu. Sunt păsări migratoare mici, având înălţimea cuprinsă între 29-34 cm, şi greutatea între 75-125 g. Ajung la maturitate pe la vârsta de 6-12 luni, media lor de viaţă este cuprinsă între 12-15 ani.
Penajul nimfelor de obicei are culoarea gri. Masculii sunt mai mari decât femele, au faţa şi gâtul de culoarea galbenă, cu pete portocalii pe obraji. Culoarea ochilor variază de la maro închis spre negru. Creasta masculilor este de culoarea galbenă, cu nuanţe de gri la vârfuri. Umerii şi aripile sunt acoperite cu pete albe, ciocul şi picioarele sunt de culoarea gri iar partea de jos a cozii este neagră. Femelele arată aproape la fel, dar au un colorit mai atenuat. Partea de jos a cozii femelelor are culoarea galbenă, cu nuanţe albe.
Mutaţiile genetice au produs 8 varietăţi de culori. În captivitate putem întâlni nimfe cu penajul de culoarea: albă, galbenă, maronie sau argintie.
Sezonul de împerechere la nimfe, în Australia de nord, începe în luna aprilie şi durează până în luna iunie, iar în Australia de sud începe în luna august şi durează până în decembrie. De obicei îşi fac cuiburile pe copaci de eucalipt, în apropierea unei surse de apă proaspătă. Femele depun între 4 şi 7 ouă care se clocesc aproximativ 3 săptămâni. Nimfele sunt unii dintre puţinii papagali la care şi masculul participă la clocit.
În sălbăticie se hrănesc cu seminţe şi fructe. În captivitate hrana lor trebuie să conţină carbohidraţi, proteine, lipide, vitamine şi minerale. Ceea ce înseamnă că pe lângă peletele specifice şi amestecurile de seminţe achiziţionate din magazinele de specialitate, li se oferă nimfelor şi o varietate de vegetale: morcovi, cartofi, ardei, varză, roşii, vinete, fasole, mazăre, mere, pere, struguri, stafide, caise, portocale, ananas, etc. Păsările îşi aleg hrana şi în funcţie de aspectul şi textura ei, nu numai după gust, de aceea când pregătiţi masa papagalului dumneavoastră, ţineţi cont de culorile şi forma legumelor şi a fructelor.
Nimfele sunt păsări afectuoase, fiind ideale ca animale de companie. Pe lângă faptul că au un cântec frumos, sunt capabile să înveţe melodii şi cuvinte simple.