•  Toate
•  Câini
•  Pisici
•  Păsări
•  Rozătoare
•  Peşti
•  Reptile
•  Nevertebrate
•  Cai
•  Alte animale

• Prima pagină
• Rase / Specii
• Nume de animale
• Galerie imagini
• Articole / Povestiri
• Concursuri
• Sfatul medicului veterinar
• Sfatul specialistului
• Informaţii utile
• Anunţuri
• Forum

Vizsla

     Vizsla este considerată o rasă veche. Datele exacte despre originea şi istoricul acestui câine nu sunt cunoscute, dar înscrierile şi gravurile despre rasă arată că acest câine (sau unul similar) a existat în Bazinul Carpatic în secolul al IX-lea.

     Vizsla a fost folosit de nobilii maghiari ca şi câine de vânătoare, dar era considerat şi un devotat membru al familiei.

     Strămoşii rasei sunt probabil ogarul ardelenesc şi câinele galben turcesc (specie dispărută azi). Ulterior s-a mai adăugat la rasa iniţială un nou fond genetic, ca urmare a împerecherii cu pointerul şi pointerul german cu părul scurt, pentru a-i îmbunătăţi abilităţile de vânător.

     Când Rusia a preluat controlul asupra Ungariei, după al doilea război mondial, maghiarii s-au temut că aceştia vor extermina rasa, Vizsla fiind un simbol al aristocraţiei, şi au strecurat câteva exemplare peste hotarele ţinuturilor maghiare. Datorită lor rasa Vizsla există şi în zilele noastre.

     Vizsla este un câine de talie medie, cu blana scurtă de culoare castaniu-auriu, în diferite nuanţe. Există şi câteva exemplare cu blana lungă în Europa, sunt foarte rari. Au un corp robust şi musculatură puternică, dar totuşi au o înfăţişare nobilă şi osătură fină. Masculii ating înălţimea de 56-61 cm, iar femelele de 53–58 cm, greutatea masculilor este între 20-27 kg, iar a femelelor între 18-25 kg.

     Vizsla are un cap bine conturat, cu craniul larg şi o linie mediană verticală pe frunte. Stop-ul este moderat, iar botul este drept, de lungime egală sau puţin mai scurtă decât craniul. Nările sunt uşor deschise, iar nasul e brun. Urechile sunt subţiri, mătăsoase, cu vârfurile rotunjite şi atârnă destul de aproape de fălci. Fălcile sunt puternice, cu dinţii albi, iar muşcătura în foarfecă. Buzele acoperă complet fălcile, însă nu sunt largi şi nu atârnă. Ochii sunt medii ca dimensiuni având irisul de aceeaşi culoare cu blana.

     Gâtul este musculos, mediu în lungime, arcuit şi fără guşă. Corpul este puternic şi bine proporţionat, cu spatele scurt şi pieptul larg şi adânc. Coada, mai groasă la rădăcină, trebuie redusă la două treimi din lungime.

     Picioarele din faţă sunt drepte şi musculoase, cu încheieturile apropiate, picioarele din spate au coapse bine dezvoltate, cu încheieturi uşor angulare, echilibrând umerii. Labele picioarelor seamănă cu cele de pisică, rotunde şi compacte, cu degetele apropiate şi perniţe groase. Unghiile sunt brune şi scurte, gleznele sunt lăsate în jos şi paralele.

     Vizsla are un comportament plin de curaj şi îndrăzneală, un simţ al mirosului excepţional, calităţi excepţionale de urmăritor şi abilitatea de a aduce vânatul. Este foarte inteligent şi poate fi dresat, dar are nevoie de un stăpân răbdător şi ferm. Tandru şi blând, încăpăţânat şi uneori neatent, Vizsla se adaptează repede la viaţa de familie, iubeşte copiii şi, în general, se înţelege bine cu alţi câini. Trăieste în jur de 12-15 ani.

     Vizsla nu este un câine de apartament, este indicat să fie ţinut la curte. Fiind foarte activ, cu o energie uimitoare, are nevoie să alerge mult, de preferinţă fără lesă, şi să depună efort în mod regulat. Dacă ajunge să se plictisească poate deveni distructiv (îi place să roadă în mod special).

     Părul lui scurt şi des trebuie periat cu o perie dură şi din când în când curăţat cu un şampon uscat. Năpârleşte moderat şi sezonier. Unghiile trebuie tăiate constant, iar urechile trebuie controlate periodic pentru a preveni inflamaţiile cauzate de pământ sau alte impurităţi.