Rase câini - Ciobănesc românesc carpatin
februarie 2012 | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|
| L | M | M | J | V | S | D |
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
| 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
| 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
| 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
| 27 | 28 | 29 | ||||
Ciobănesc românesc carpatin
Din timpurile străvechi, ocupația de bază a oamenilor din zona muntoasă a Carpaţilor a fost creșterea animalelor, îndeletnicire care nu se putea realiza fără existenţa câinilor ciobăneşti, care să apere turma de prădători. Era nevoie de un câine puternic şi agil, capabil să se bată cu lupul şi să-i țină piept ursului, rapid, energic, rezistent, cu un simţ olfactiv şi un auz deosebit. Toate aceste calităţi le-a îndeplinit Ciobănescul Românesc Carpatin - o rasă de câini selecţionată de către crescătorii de animale în urma încrucişărilor dintre strămoşul comun al ciobăneștilor din epoca de bronz, Canis Familiaris Matris Optimae, şi lupul de talie mare care a trăit în nordul Europei.
"Câinele ciobănesc carpatin este mai masiv, mai puternic şi în acelaşi timp, prin fire, mai apropiat de lup. Privirea şi atitudinea lui, care în momente de furie au în ele ceva de fiară, se mai explică însă şi prin felul său de viaţă, departe de societatea omenească şi în veşnică ceartă cu jivinele dornice de prădăciuni. Singur păstorul i-a cunoscut blândeţea şi i-a simţit devotamentul, curajul şi voinicia. Santinelă neclintită şi păzitor neobosit al turmei, el nu a căutat decât prilej de recunoştinţă aceluia cu care a împărţit codrul de mămăligă. Între stăpân şi slugă s-a întreţesut pe încetul acel ataşament, explicabil numai între fiinţele care-şi duc la un loc viaţa, pribegind pe aceleaşi meleaguri, suferind ori bucurându-se împreună şi simţind deopotrivă fiorii aceloraşi primejdii. Pentru o vorbă bună, el (ciobănescul carpatin) ştie iubi tot aşa cum, transformat în fiară, se prăvăleşte cu toată furia asupra duşmanului, care-i ştie îndrăzneala şi de multe ori îi fereşte potrivnicia." ("Cânele ciobănesc român", Dr. G. Moldoveanu - Revista "Carpaţii", 1937)
Ciobănescul carpatin este un câine masiv, de talie mare, are un fizic rezistent și constituție robustă. Înălțimea minimă la greabăn este 65 cm la masculi și 62 cm la femele.
Are gâtul puternic, de lungime medie în raport cu lungimea trupului, care formează un unghi de aproximativ 30 de grade cu linia spatelui. Capul este masiv, cu fruntea lată și foarte puțin bombată - văzut de sus este mai larg între urechi și se îngustează ușor spre stop. Stopul este lin, axele cranio-faciale paralele, botul este de lungime mijlocie, sub formă de con cu vârful tăiat. Urechile, în formă de "V" cu vârfurile rotunjite, nu prea mari, sunt inserate ceva mai sus de nivelul ochilor, culcate pe obraji și pot fi eventual cupate. Ochii, migdalați, sunt destul de mici în raport cu mărimea capului, sunt așezați ușor oblic, cu axele longitudinale coborând către stop și sunt închiși la culoare, de nuanța brun-castanie. Pleoapele sunt bine întinse și de culoare neagră.
Părul este aspru, des și drept iar subpărul este dens și moale. Cu excepția capului și a fețelor anterioare ale membrelor, unde este scurt și plat, părul este abundent pe tot corpul, de lungime potrivită. Pe gât, fața posterioară a membrelor și pe coadă, părul este mai lung. Culoarea blănii este lupie de diferite nuanțe, de regulă mai deschisă pe părțile delicve și mai închisă pe partea de sus a trunchiului. Ciobănescul carpatin poate prezenta și o mască de culoare mai închisă pe bot. Sunt admise și marcaje sau pete de culoare albă, dar aceastea nu trebuie să fie predominante.
Ciobănescul carpatin este calm și echilibrat din fire, dar impresia generală este a unui câine viguros, impunător și foarte agresiv la nevoie. Fără a fi câini sângeroși, acești câini se luptă dacă este necesar și cu adversari de o talie și o greutate de la 2 la 10 ori mai mare decât a lor. Se poate spune că se nasc și cresc cu simțul datoriei până la sacrificiu. Ei însoțesc întotdeauna turmele și ciobanii fără să fie stimulați cu biciul, îndurând zile în șir condițiile severe ale vremii. Înfruntă ceata de lupi, ursul sau prădătorii din rândul oamenilor, dar se dovedesc nebănuit de supuși și blânzi cu turmele și stăpânii lor, ori cu copiii.
