Rase câini - Ciobănesc de Berna
februarie 2012 | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|
| L | M | M | J | V | S | D |
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
| 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
| 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
| 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
| 27 | 28 | 29 | ||||
Ciobănesc de Berna
Ciobănescul de Berna are o istorie de 2000 de ani și este originar din Elveția. Câinii, de tip Mastiff, aduși de romani când au invadat teritoriul Elveției, au fost probabil încrucișați cu câinii păzitori de turmă ai localnicilor, care puteau suporta condițiile climatice severe din Alpi. De asemenea, aceștia din urmă se pare că au servit și la domolirea temperamentului celor dintâi.
Ciobăneștii de Berna erau folosiți pe post de conducători de vite și câini de pază, apoi la trasul cărucioarelor pentru transportatul hainelor sau al produselor lactate dintr-un sat în altul.
În perioada anilor 1800 rasa aproape că dispăruse din cauza interesului crescut față de rasa Saint Bernard. Chinologul elvețian Franz Schertenlieb a cercetat întreaga țară pentru a găsi ultimele exemplare și a avut unele reușite în jurul districtului Durrbach al Bernei. Ajutat de profesorul Albert Heim de la universitatea din Zurich, Franz Schertenlieb a reușit să salveze rasa.
Acești câini erau cunoscuți și sub denumirile “Gelbbackler” (obraji galbeni), “Vierauger” (patru ochi) sau “Durrabachler”.
Ciobănescul de Berna este un câine puternic, robust, cu schelet masiv, umeri puternici, cu mers echilibrat și cu pasul lung. Înălțimea la nivelul greabănului este de 64-70 cm pentru masculi și de 58-66 cm pentru femele. Femelele au greutatea cuprinsă între 32-46 kg iar masculii între 37-54 kg.
Are un cap puternic, cu craniul lat și un stop bine definit. Ochii sunt migdalați și de culoare căprui închis iar urechile sunt de dimensiuni medii și prinse sus. Trunchiul acestui câine este compact, nu foarte lung, cu pieptul larg și spatele puternic și drept. Coada este stufoasă, ridicată în alertă, dar niciodată deasupra liniei spinării.
Blana acestui câine este de lungime medie și are un strat inferior gros. Culoarea blănii este neagră, are botul alb și o pată albă pe frunte. Pieptul de asemenea este alb, ca și labele și vârful cozii. O culoare ruginie separă albul de negru de pe picioare și obraji.
În acele locuri în care părul se încurcă ușor (picioarele din spate, gât, articulațiile inferioare ale labelor și în spatele urechilor) trebuie în mod regulat periat și pieptănat. Când este necesar, îndepărtați părul dintre pernuțele de la picioare.
Ciobănescul de Berna este echilibrat, prietenos, nu poate fi ușor păcălit cu mită și este loial stăpânului său. Este un câine calm, atent, inteligent și care rareori latră. Abordarea dresajului trebuie să fie consecventă, calmă și iubitoare. Câinele învață repede, este foarte receptiv dar și sensibil la tonul vocii.
Ciobănescul de Berna se comportă în mod normal minunat cu copiii și îi va proteja. Atâta timp cât a avut experiențe pozitive cu pisicile sau alte animale din gospodărie, acestea nu vor prezenta o problemă. Unele exemplare pot fi destul de dominante față de alți câini. Sunt buni câini de pază, dar nu îi veți vedea niciodată agitânduse la gard și lătrând. Oaspeții necunoscuți vor fi anunțați cu lătrături intense și apoi atent supravegheați. În caz că aveți nevoie, vor fi pregătiți să vă apere.
Câinii din această rasă vor trebui scoși la plimbare în mod regulat deoarece le place să facă mișcare. Atunci când este posibil, permiteți-i să alerge și să se joace liber. Ciobăneștii de Berna nu vor fugi departe datorită puternicilor instincte teritoriale. Asigurați-vă că puii beneficiază de destulă odihnă și somn. Nu îi scoateți la plimbări lungi și obositoare când cresc - puiul are nevoie de întreaga sa energie pentru a crește.
Durata lor medie de viață este de 10-12 ani.
