Povestea Tinei

Salut, numele meu este Tina si am 8 luni, iar de la 5 luni jumate am fost foarte bolnava. Acum cu ajutorul lui Simo, care este mama mea adoptiva, ma simt mult mai bine fata de cum am fost si trag sperante sa ma refac complet.

Dar sa va spun povestea mea. Intr-o seara, venind in vizita cineva la noi, m-am jucat pana la epuizare. Atunci ceva s-a declansat inauntrul meu ca de a doua zi m-am simtit foarte rau, abia mai puteam sa ma cobor din hamac, sa mananc, sa beau apa si sa-mi fac nevoile ... iar a doua zi deja nu ma mai puteam da jos deloc.

Vazand Simo cum sta treaba, m-a dus la doctor sa afle ce este cu mine. In urma consultatiei, mi s-a dat ceva antibiotic injectabil, constatandu-se ca sunt racita, dar a treia zi deja eram complet letargica, cu febra 41-42 grade Celsius ... doar limbuta o mai puteam misca in gurita.

Atunci a inceput Simo sa ma poarte la fel de fel de medici. La sfatul doctoritei mele, am inceput cu radiografii la Facultatea de Medicina Veterinara, acolo m-a mai consultat un conferentiar doctor, spunand ca am viroza, mi-a schimbat antibioticul cu altul, dar nici asa nu mi-a trecut si nu dadeam semne ca merg inspre bine.

Deja nu mai puteam sa mananc, numai din seringa. Tot la sfatul doctoritei mele am mers sa-mi faca si ecografie. Acolo, cand a trebuit sa ma barbereasca pe burtica de par (altfel nu-mi puteau face radiografie ca nu se vedea nimica), am fost foarte rea, nu ca asa am vrut eu, dar ma durea ingrozitor ... si cand m-a tinut tati sa ma barbereasca un nene, mi-am infipt coltii in tati si nu l-am mai lasat, foarte tare l-am muscat si acum imi pare rau, dar in momentele acelea groaznice nu mai stiam ce fac.

La radiografie nu a iesit nimica, eram plina de gaze. Atunci medicul mi-a luat sange pentru analiza si mi-a bagat in vena branula, o branula care era cat labuta mea. Epuizata total, nemaiputand riposta, nu mai aveam ce face, trebuia s-o las acolo. Intre timp mami a inceput cu telefoanele la medici, cunoscand un medic foarte bun, care era coleg cu doctorita mea si cu doctorul care mi-a facut ecograful, dar care era prea departe si nu ma putea vedea si consulta ... si a inceput de-a fira-n par sa-i spuna ce simptome am, cum a inceput totul si cum nu are niciun antibiotic efect. Doctorul respectiv a spus ca el banuieste ca este ceva infectie cu anaerobi, i-a zis lui Simo sa-i trimita scaun pentru ai face analiza si culturi. Doctorul care mi-a facut ecografia a zis ca ar putea fi fisura de intestin, ca au mai intalnit caz asemanator unde era doar febra prezenta care nu scadea la niciun medicament si daca e asa, trebuie sa ma opereze urgent, pentru ca nu e timp de pierdut.

Intelegandu-se toti trei medici (cei trei muschetari) telefonic, au ajuns la concluzia ca, trebuie sa ma opereze, dar in faza in care eram, exista riscul sa nu ma mai trezesc din anestezie. Trebuia sa se hotarasca Simo ce face cu mine, ma opereaza, risca, sau ma lasa asa? Atunci s-a hotarat sa ma opereze si a doua zi de la ora 14 pana la ora 17 s-a facut operatia. Eu eram adormita, nu stiam ce se intampla cu mine.

La operatie alta surpriza, aveam o peritonita foarte urata si nici urma de fisura, mi-a luat de pe perineu putina depunere de care aveam acolo (ca petele de grasime) si a trimis-o la analiza. Dupa operatie a venit rezultatul la scaun, eram plina de o ciuperca numita cryptococoza, cea mai spurcata ciuperca existenta, parerea mea.

A inceput tratamentul, zi de zi luam medicamentul, dar avea grija Simo sa mi-l administreze cu multivitamina in tub ca sa nu simt cat este de rau. Dupa o luna de tratament, ca bonus am facut si icter, hepatita, parca nu era destul ciuperca, am repetat analiza la scaun (culturi) ca sa vedem in ce faza este ciuperca, daca a disparut sau nu, rezultatul nu a fost foarte imbucurator dar totusi inspre bine, ciuperca nu mai era in stare activa (nu se mai sporea).

Tratamentul s-a oprit si au inceput iarasi telefoanele la un profesor care se ocupa cu apicultura, si am auzit ca este foarte bun. Dupa cateva telefoane insistente Simo a reusit sa-l prinda la telefon si care a acceptat provocarea sa ma trateze si am inceput un tratament cu produse apicole, drajeuri cu laptisor de matca si propolis in stare pura.

Dupa patru zile de tratament deja se vedea rezultatul. Am inceput sa ma ridic pe labutele din fata, cu greu, dar am reusit, am inceput sa fac cativa pasi, cu ajutor, dar ii fac. Din cauza ca mi s-au atrofiat muschii de doua luni jumate de la atata stat, cand pe o parte, cand pe cealalta, e normal sa nu mai pot umbla, dar sper sa ma refac cat mai repede, cu ajutorul familiei care ma iubeste enorm. Vreau sa mananc eu singura, sa nu mai fie nevoita Simo sa stea treaza pentru mine pana la ora 3-4 si dimineata si sa se trezeasca de la 6-7.

Nimeni nu mi-a dat nicio sansa, nimeni nu credea ca o sa-mi revin, nimeni nu a avut incredere in noi , dar noi am reusit, nu total, doar partial ... incet, incet cu rabdare, ma voi face bine.