Eu pur si simplu am, ca sa zic asa, un fel de hobby. Imi plac desenele japoneze. Desenez, dar asta imi place cel mai mult: obsesia pentru caini.
Am o singura revista DogMagazin si totusi o stiu pe dinafara. Am de la Craciun o carte despre comportamentul cainelui. Pur si simplu cainii ma fascineaza. Multe persoane imi spun ca sunt prea obsedata, dar mie nu-mi pasa.
Cand voi fi mare vreau sa construiesc un centru de adoptie in orasul meu. Stiu foarte multe rase de caini si imi plac toate, fiindca toate sunt minunate si au calitatile lor.
Nu mi-e frica de nici un caine si orice caine intalnit pe strada este locul in care ma odihnesc in drum spre casa mangaind si alintand animalul respectiv.
Pur si simplu iubesc cainii. Nu stiu daca voua va place pasiunea mea, dar eu consider ca aceste animale merita mai mult decat au primit: bataie de joc.
Voi sunteti de acord cu mine in legatura cu salvarea animalelor?
Va plac cainii?
anyta-maria
Toata lumea care este pe acest site cred ca te intelege si simte acelasi lucru.
Nici mie nu imi este frica de cainii de pe strada, nici macar atunci cand incep sa latre, lucru care mi s-a intamplat de mai multe ori fara sa ma uit fix la animal sau sa ii fac ceva. Singurele dati cand ma feresc de cainii vagabonzi este cand ies afara cu Sara, catelusa mea. Ea incepe si latra la ei si ii provoaca. Majoritatea nu se lasa mai prejos si sar si ei la bataie, iar Sara se ascunde dupa mine si ma lasa sa ma bat eu cu ei
.Din cate am inteles, acum aproape au adoptat legea cu eutanasierea cainilor comunitari. Ei nu au nicio vina ca au ajuns sau s-au nascut pe strada, iar ei nu au fost in stare sa tina sub control inmultirea lor.
Alte povestiri
Iarna... noi oamenii de bucuram de zapada, ne jucam cu bulgari, ne dam cu sania, facem oameni de zapada... Multi considera acest anotimp, cel mai frumos. Oare asa simt si animalele?
Buna. Eu sunt Ada. Sunt o hamsterita foarte dulce si isteata, care se misca foarte repede. E primul meu Craciun. Cred ca o sa ies si eu afara sa vad zapada...
La o periferie era o catelusa gestanta, care era gonita de toti oamenii din zona.
Aceasta povestioara este special conceputa in memoria catelusului care mi-a stat alaturi 8 ani din viata mea.
Adi este o catelusa neagra, cu par ondulat. Adi a stat in curtea ei, in coltul ei, timp de vreo 7-8 ani. Nu stiu daca a fost iubita sau nu. Stiu ca in urma cu o luna, stapanul ei a vandut casa din strada Labirint si s-a mutat la doi pasi, in alt imobil tot al lui. Nu si-a luat cainele cu el. Adi a ramas pe loc, in curtea pustie, parasita ca un obiect nefolositor.
