La o periferie era o catelusa gestanta, care era gonita de toti oamenii din zona.
Intr-o zi, un baiat de vreo 14 ani a vrut sa hraneasca o pisica. Atunci, catelusa Sierra a venit mai aproape de pisica si a luat o bucatica de carne, fiind nemancata de doua zile.
Vazand asta, baiatul a inceput s-o loveasca pe Sierra in burta. Aceasta, a inceput sa latre si l-a muscat usor de picior. Copilul, a fugit si peste cateva ore, parintii acestuia au chemat hingherii sa scape de Sierra.
Neintarziat, hingherii au ajuns in locul unde catelusa isi plangea durerea. Inainte sa o bage in masina, hingherii au lovit-o cu brutalitate.
Pe drum, ceilalti caini au atacat-o pe Sierra, aceasta fiind plina de rani si gandindu-se numai la puiul sau.
Ajunsa la adapost, si-a dat seama ce viata neagra va avea ea si puiutul ei. Era lipsita de speranta, debusolata. Era tinuta intr-o cusca foarte mica, fara mancare sau picatura de apa, impreuna cu zeci de caini agresivi.
In acel adapost, cei slabi mureau unul cate unul, iar cei puternici incercau din rasputeri sa scape de concurenta pentru a primi mai multa macare. Cei care aveau "grija" de caini, le aduceu doar cateva sute de grame de mancare pe zi. Majoritatea se luptau sa traiasca si sa incerce sa uite de foamea care ii macina.
Sierra era din ce in ce mai slabita si astepta sa fete din minut in minut. Ii era frica de ceilalti caini ca ii va manca puiul, dar si-a spus ca acesta este scopul ei in viata, ca puiul ei sa fie sanatos, iar dupa ce isi vede puiutul mare, poate sa moara linistita.
Dupa doua zile, Sierra a fatat o fetita perfect sanatoasa. In fiecare zi se lupta pentru viata sa si a fetitei sale, Tessa.
Peste 5 luni, in urma unei lupte intre Sierra si un alt caine care a muscat-o grav pe micuta Tessa, Sierra era pe moarte. Tessa nu putea concepe un lucru mai rau de atat. Prima fiinta pe care a vazut-o, pe care o iubea mai mult ca pe ea, care a hranit-o zi de zi, sa moara... Niciodata nu si-a imaginat asta.
In ultimile clipe din viata sa, Sierra i-a spus Tessei ca va fi bine, intr-un loc frumos, in care toata lumea este fericita, unde nimeni nu o va goni. La sfarsit i-a spus sa fie tare, indiferent ce s-ar intampla si sa nu se lase batjocorita de nimeni. Prabusita de durere, langa mama sa, Tessa plangea in sinea sa. Cerul cazuse in lumea ei, totul era negru cand Sierra si-a dat ultima suflare.
Dupa cateva luni, jumatate dintre cainii care se aflau in adapost au fost urcati intr-o masina si abandonati intr-o padure. Printre acesti caini se afla si Tessa. Micuta era singura pe lume, fara niciun ajutor din partea nimanui.
Hoinara, Tessa se avanta in padurea plina cu fel si fel de vietati.
Incepuse o ploaie torentiala, in plina noapte. Tessa a luat-o pe un drum, separata de toti ceilalti caini. Atunci cand se astepta mai putin, a gasit un culcus. A adormit acolo pana spre dimineata. Cand a rasarit soarele a venit o lupoaica, "proprietarea" de drept a acelui culcus.
Tessa tremura din toate incheieturile. Nu mai vazuse un asa "caine" fioros. Lupoaica o maraia si se indrepta spre ea.
Povestirea insa, nu se termina asa cum va asteptati...
Lupoaica isi pierduse puiutul de curand si stia ce inseamna durerea. Aceasta era lidera a haitei, si a integrat-o si pe Tessa in grup. A invatat-o sa vaneze, sa se lupte, intr-un cuvant: sa supravietuiasca.
Ca in orice padure sunt doua haite. Fiecare in parte isi doreste sa fie cea mai buna. Cand lumea ii parea roz Tessei atunci, pentru a doua oara, a ramas fara mama. Lupoaica a fost ucisa de cealalta haita.
Dupa moartea acesteia, lupii au convenit ca cea mai curajoasa, luptatoare si inteleapta este Tessa si ca este corect ca ea sa devina lidera grupului.
Dupa cum ne asteptam Tessa isi conducea familia numai in locuri pline cu mancare, apa si ii invata numai ce era bine sa stie despre lupte si vanatoare.
Dupa un an, Tessa a fatat 2 puiuti. Ii iubea ca pe ochii din cap, la fel cum a fost si ea iubita de mama ei.
Intr-o seara au venit niste vanatori... lupta incepuse. Jumatate din haita deja era ranita grav cu zeci de gloante. Tessa era dubusolata, aceasta a rugat o femela sa ii duca la adapost puiutii. Femela avea si ea la randul ei un puiut, pe care il pierduse din vedere in timpul luptei cu vanatorii. Tessa a plecat in cautarea puiului...
A gasit puiutul, insa nu in cel mai frumos mod... un vanator era cu arma in fata acestuia. Catelusa a reactionat din instincul de mama, s-a bagat in fata puiul exact cand vanatorul a apasat pe tragaci. Tessa nu regreta nimic, stia ca asa ar fi facut si mama ei, avand un suflet bun si curat.
Vanatorii, vazand ca au lasat doar cativa lupi in viata au plecat cu victimele masacrului. Pe Tessa, vazand ca e un amarat caine, au lasat-o acolo, zacand intr-o balta de sange. Femela, al carui pui a fost salvat de Tessa i-a promis ca si copilasii ei vor creste mari si sanatosi. I-a multumit pentru gestul eroic pe care l-a facut pentru puiul ei.
In ultima clipa, puii au realizat ca mama lor s-a stins din viata. Au stat langa ea cateva ore si au depanat amintiri.
Tessa este acum langa mama ei si langa lupoaica careia i-a datorat viata. Inca este lidera grupului si acolo sus inca conduce haita spre taramuri neumblate si se mandreste care are doi lupi pe pamant, care fac cat zece.
Alte povestiri
Iarna... noi oamenii de bucuram de zapada, ne jucam cu bulgari, ne dam cu sania, facem oameni de zapada... Multi considera acest anotimp, cel mai frumos. Oare asa simt si animalele?
Buna. Eu sunt Ada. Sunt o hamsterita foarte dulce si isteata, care se misca foarte repede. E primul meu Craciun. Cred ca o sa ies si eu afara sa vad zapada...
Eu pur si simplu am, ca sa zic asa, un fel de hobby. Imi plac desenele japoneze. Desenez, dar asta imi place cel mai mult: obsesia pentru caini.
Aceasta povestioara este special conceputa in memoria catelusului care mi-a stat alaturi 8 ani din viata mea.
Adi este o catelusa neagra, cu par ondulat. Adi a stat in curtea ei, in coltul ei, timp de vreo 7-8 ani. Nu stiu daca a fost iubita sau nu. Stiu ca in urma cu o luna, stapanul ei a vandut casa din strada Labirint si s-a mutat la doi pasi, in alt imobil tot al lui. Nu si-a luat cainele cu el. Adi a ramas pe loc, in curtea pustie, parasita ca un obiect nefolositor.
