Adi este o catelusa neagra, cu par ondulat. Adi a stat in curtea ei, in coltul ei, timp de vreo 7-8 ani. Nu stiu daca a fost iubita sau nu. Stiu ca in urma cu o luna, stapanul ei a vandut casa din strada Labirint si s-a mutat la doi pasi, in alt imobil tot al lui. Nu si-a luat cainele cu el. Adi a ramas pe loc, in curtea pustie, parasita ca un obiect nefolositor.
Intre timp, au venit muncitorii tocmiti sa repare casa. In asteptarea noului propietar, Adi s-a acomodat bine cu ei, pentru ca, pe langa hrana pe care o primea de la noi, cei din "zona", induiosati de faptul ca fusese abandonata, ea mai capata si de la unul dintre muncitori cate o "gustarica"... Dar asta n-o impiedica sa stea ore in sir cu ochii la poarta, doar-doar va veni stapanul s-o ia si pe ea in noua lui casa...
Si iata ca intr-o zi muncitorii au aflat ca noii propietari - "niste italieni scarbosi" - au poruncit sa alunge cainele. Primul gest ordonat de noua stapanire a fost sa distruga cotetul care o adapostise ani de-a randul pe catelusa de arsita, de ploaie, de ger.
Adi, nedumerita la inceput, ingrozita mai apoi, a ramas in mijlocul curtii. Dupa un timp, muncitorii ne-au trimis vorba ca ei vor pleca de tot, ca vor pune lacat la poarta, "asa ca, asta e, cainele ramane in strada!". Si Adi a ramas in strada!
Dupa alt timp, catelusa a fost luata cu blandete de-acolo, a fost deparazitata si tratata cum se cuvine. Stiu insa ca era foarte stresata. Si mai stiu ca isi astepta, cu o nadejdie plina de lacrimi si de suspine, vechiul stapan.
Adi stia sa salute, cu un latrat vesel, era tare duioasa, dadea labuta si spera ca, pana la urma, stapanul ei mult iubit se va intoarce si o va lua in noua sa locuinta...
Si iata ca rugaciunea ei de "inger pazitor" s-a indeplinit, dar nu tocmai. S-a indeplinit... cu o mica schimbare: Adi, care seamana cu un labrador, nu se va mai intoarce niciodata la vechiul ei stapan. Ci, printr-o incregatura de intamplari miraculoase, ea va pleca in Italia - cu avionul de animale si cu pasaport international - ca sa ocroteasca o doamna romanca, mare iubitoare de animale, care i-a aflat povestea dintr-un anunt dat de mine. Si a dorit sa o faca fericita pe Adi.
Si astfel, Adi a devenit ingerul pazitor al doamnei din Italia.
Bibliografie
- "Crescatoria de ingeri" de Silvia Kerim
Alte povestiri
Iarna... noi oamenii de bucuram de zapada, ne jucam cu bulgari, ne dam cu sania, facem oameni de zapada... Multi considera acest anotimp, cel mai frumos. Oare asa simt si animalele?
Buna. Eu sunt Ada. Sunt o hamsterita foarte dulce si isteata, care se misca foarte repede. E primul meu Craciun. Cred ca o sa ies si eu afara sa vad zapada...
La o periferie era o catelusa gestanta, care era gonita de toti oamenii din zona.
Eu pur si simplu am, ca sa zic asa, un fel de hobby. Imi plac desenele japoneze. Desenez, dar asta imi place cel mai mult: obsesia pentru caini.
Aceasta povestioara este special conceputa in memoria catelusului care mi-a stat alaturi 8 ani din viata mea.
