Orasul Hamelin fusese invadat de soareci. Primarul, negasind alta solutie, a anuntat ca ofera o mie de monede de aur celui care va scapa orasul de ei.
Dupa cateva zile, se prezenta in piata mare a orasului un tanar care parea sarman si canta la un fluier.
- Eu pot sa va scap de soareci cu ajutorul muzicii fluierului meu, ii spuse tanarul primarului.
- Doar cu ajutorul muzicii? intreba uimit primarul. Nu mi se pare usor, dar daca vei reusi, iti voi da ca recompensa cele o mie de monede de aur.
Fluierarul se indrepta spre centrul orasului si incepu sa cante din fluier o frumoasa melodie.
In acel moment aparu un soarece care asculta atent. Apoi, unul dupa altul, iesira din ascunzatori si intr-o clipa, in piata se adunara toti soarecii din Hamelin, fermecati de melodie.
Atunci fluierarul, fara sa se opreasca din cantat, s-a indreptat catre rau, urmat de toti soarecii, si a intrat in apa. Soarecii, atrasi de muzica, au facut la fel dar, nestiind sa inoate, s-au inecat. Nu a mai ramas nici un soarece in viata.
Oamenii l-au aclamat pe salvatorul orasului.
- Vreau cele o mie de monede de aur, i-a spus fluierarul primarului.
Iar acesta i-a inmanat un sac cu monede.
- Aici nu sunt mai mult de o suta de monede, iar noi ne-am inteles la o mie! se planse fluierarul cand numara banii.
- Prea multi bani doar pentru ca ai suflat intr-un fluier si ai omorat niste soricei, ii spuse primarul.
- O sa regretati! il ameninta fluierarul.
Fluierarul s-a intors in piata, si-a scos fluierul si a inceput sa cante o frumoasa melodie. Toti copiii din oras au lasat joaca si au mers sa-l asculte. Atunci, fluierarul s-a indreptat catre iesirea din oras si toti copiii l-au urmat. Doar un copilas schiop a ramas in urma.
Fluierarul a urcat pe un munte pe care era o imensa crapatura, prin care au disparut toti copiii. Parintii acestora tipau sfasiati de durere.
Copilasul schiop era singurul care se salvase, caci ramasese in urma.
Locuitorii din Hamelin il faceau responsabil de ceea ce li se intamplase pe primar, care fusese zgarcit. Dar el deja nu mai era in oras, fugise.
Copilasul schiop a fost adoptat de catre toate mamele din Hamelin. Dar se plictisea fara prietenii sai si, intr-o zi, amintindu-si de ei, se urca pe munte. Atunci zari ceva care stralucea in iarba: era fluierul fermecat!
Baiatul a curatat fluierul de pamant si, pentru ca avea memorie buna, a inceput sa cante melodia pe care o auzise la fluierar. Nici nu incepu bine, ca pamantul se cutremura si muntele se deschise, iar dinauntrul acestuia iesira toti copiii.
Fericiti si multumiti ca scapasera cu bine, copiii s-au indreptat catre oras, iar parintii l-au imbratisat plini de bucurie. Copilasul schiop a fost tratat ca un erou si noul primar l-a recompensat cu o mie de monede de aur.
Alte poveşti
Soarecele cel mai batran din oras le-a poruncit intr-o dimineata tuturor soriceilor sa se adune in piata.
Demult de tot, pe când animalele abia fuseseră domesticite, şoarecii şi pisicile trăiau în armonie. Nu era nici vorbă de ceartă şi alergătură între aceste animale şi nimeni nu s-ar fi gândit că lucrurile vor sta cu totul altfel.
