Poveşti despre animale
Intr-o buna zi, in timp ce scurma pamantul cu ciocul, gainusa rosie gasi un bob de grau.
Intr-o zi frumoasa de toamna, se intalni iepurele si ariciul.
Traiau odata, sunt multi ani de atunci, pe vremea cand melcii nu aveau cochilie, doi melci frati, care se iubeau foarte mult unul pe altul. Ce facea Yogo, trebuia sa faca si Kiyi si ce-i placea lui Kiyi ii placea si lui Yogo. Au trait ei asa, in deplina intelegere, timp de cativa ani, pana cand, intr-o buna zi, o intamplare neasteptata tulbura viata lor tihnita.
Odinioara, pisica si rasul traiau laolalta, ca niste neamuri adevarate.
A fost odata un leu care domnea peste o padure mare. Leul era mare si fioros, toate celelalte animale se temeau de el.
Au fost odată şapte raţe. Prima era şchioapă, a doua era chioară, a treia avea ciocul strâmb, a patra avea o aripă mai lungă decât cealaltă, a cincea era cam jumulită de pene, a şasea n-avea coadă, iar a şaptea era niţel cam surdă. Dar ce-are a face?
A fost odata ca niciodata o familie de iepuri, care traia in mijlocul unei paduri intunecoase. Familia era compusa din tatal Iepuroi, mama Iepuroaica si cei sase iepurasi mici.
Povestea unui pui de gaina neastamparat si curios, care se rataceste in dorinta lui de a explora lumea din jur. O gargarita il ajuta sa se intoarca acasa.
Pe la mijlocul verii puiul de căprioară a rămas singur pe lume. Mămica lui îşi prinsese piciorul într-o capcană pusă de vânători. Puiul privi cum oamenii o iau şi o duc departe, într-un loc neştiut de el. În tot acest timp, deşi i se frângea inima de durere, puiul stătu cuminte, ascuns prin frunzişul des, aşa cum îl îndemna mama lui pe limba căprioarelor, pe care oamenii - din fericire - nu o cunosc.
Demult de tot, pe când animalele abia fuseseră domesticite, şoarecii şi pisicile trăiau în armonie. Nu era nici vorbă de ceartă şi alergătură între aceste animale şi nimeni nu s-ar fi gândit că lucrurile vor sta cu totul altfel.















