A fost odata... A fost odata un tanar bogat, care a stiut ce vrea de la viata si se pare ca a reusit sa ridice un adevarat "palat". Acesta era un iubitor de animale. In curte putea sa tina si 100 de caini, dar s-a gandit sa ia numai unul, caruia poate sa ii ofere destula atentie.
Pe catelusa o chema Kaya. A fost luata de pe strada, aproape in ultima clipa, infometata, batuta de alti caini, speriata, fiind singura si fara nici un ajutor de la aproape o luna si jumatate. Mama ei a fost prinsa de hingheri si eutanasiata la cererea locatarilor.
Kenan, baiatul, a gasit catelusa, a hranit-o cu lapte, pana si-a revenit complet. Era ca un copil.
Kaya, il iubea pe Kenan ca pe ochii din cap. Cand auzea vreun zgomot latra, crezand ca cineva ar putea intra sa ii faca rau stapanului ei.
Nu numai micuta Kaya il proteja pe Kenan, ci si invers, se iubeau reciproc. Oriunde erau impreuna, erau fericiti... foarte fericiti... Pana intr-o zi.
Kenan intrase in niste afaceri dubioase, trebuia sa plateasca o suma enorma unor indivizi. Nu avea de unde sa aibe atatia bani, spera intr-o minune.
Intr-o noapte s-a gandit ca ar putea sa incerce cu jocurile de noroc. Ei bine, in urmatoarea zi a incercat... A pierdut tot, tot ce stransese intr-o viata de om.
Tot ce i-a ramas a fost catelusa. Era disperat, ajunsese pe drumuri, nu avea nici macar un ban in buzunar.
A facut ce n-a facut in viata lui, a inceput sa cerseasca. Nimeni nu il primea la munca, toti sa gandeau ca este un vagabond in care nu pot avea incredere. Cutreiera strazile impreuna cu Kaya, ambii erau tot mai slabiti.
Cand au vrut sa traverseze o strada, Kaya a fost lovita din plin de o masina, aceasta a pierdut un picior. Sangele curgea neincetat. Kenan nu stia ce sa faca. Nu avea telefon, nu avea nimic, nu avea cum sa o ajute pe Kaya care era intr-o stare deplorabila.
Kenan si-a riscat viata si s-a pus in fata unei masini care mergea cu o viteza foarte mare. Din fericire, a oprit la un centimetru de baiat...
S-a asezat in genunchi si implora sa cheme un ajutor pentru catelusa lui. Soferul l-a considerat un nebun, dar vazand catelusa plina de sange la marginea strazii, s-a indurat si a chemat ajutoare.
Kaya se simtea rau, nu isi mai simtea labutele, presimtea ca isi va pierde stapanul, credea ca va ramane singura, intr-o alta lume, departe de Kenan. In ultima clipa au sosit ajutoarele. Au dus-o la un centru de animale pentru a o opera.
Kenan s-a dus cu ea. Cei care au luat-o pe Kaya au luat legatura cu cei de la Protectia Animalelor. Kenan a fost obligat sa semneze ca o incredinteaza lor. A avut o singura dorinta, sa o mai vada o data...
Kaya era pe o masa, pregatita de operatie. Kenan s-a uitat la ea, intr-un mod ciudat, cum nu s-a mai uitat niciodata. Kaya deja stia, stia ca va ramane acolo. A luat-o de labuta si i-a spus: "Nu te voi uita niciodata, ai fost, esti, si vei fi cel mai credincios caine din lume. Acolo unde vei ajunge va fi bine, nu meriti sa iti petreci restul vietii pe strazi, esti prea buna pentru asa o viata, de vagabond. Te iubesc, Kaya, sa stii asta, si te voi iubi intotdeauna."
Kaya s-a uitat lung la el, nu putea sa isi imagineze viata fara el, nu mai simtea durerea piciorului, simtea doar o durere crunta, sufleteasca. Si-a intins boticul si l-a lins pe fata. Lui Kenan ii tasneau lacrimi din ochi. La randul lui a pupat-o pe Kaya.
Cand sa iasa din camera, s-a oprit in prag si i-a mai spus odata un sincer "Te iubesc!", iar Kaya, a latrat, probabil intelegand mesajul lui Kenan. Baiatul, inainte sa se reintoarca pe strada s-a asigurat ca micuta Kaya va ajunge intr-un loc bun, medicii i-au confirmat ca va fi bine.
Medicii veterinari au operat-o pe Kaya, aceasta a ramas cu 3 picioruse.
Kaya a fost adoptata de o familie iubitoare, care i-a oferit conditii excelente de trai, insa Kaya in fiecare noapte se gandeste ce face, adevaratul ei stapan... Kenan.
Alte poveşti
Magarul morarului imbatranise si nu mai putea sa care nici macar un sac, asa ca stapanul lui s-a hotarat sa-l omoare. Insa magarul si-a dat seama de intentiile acestuia si a fugit. Pe drum a inceput sa se planga:
De mult, de mult cainele traia in salbaticie. El se simtea obosit de atata singuratate si vroia cu orice pret sa-si gaseasca un prieten mai puternic care sa-l iubeasca si sa-l apere.
A fost odată ca niciodată un împărat şi o împărăteasă. Aceştia aveau o fiică de 7 anişori. Era răsfăţată, primea tot ce îşi dorea şi era invidiată de toţi ceilalţi copii. Părea cea mai fericită şi avea tot ce şi-ar putea dori un copil! Micuţa îşi dorea din suflet o surioară sau un frăţior cu care să se joace, dar părinţii ei nu au fost de acord cu aceast lucru. Ea zâmbea, dar sufletul ei suferea enorm.
A fost odata ca niciodata, pe vremea cand se credea ca Soarele se invarte in jurul Pamantului si omul e singura fiinta inteligenta din Univers, un caine. Acest caine parea a fi obisnuit, cu ochi mari, blana stufoasa si totdeauna dornic de joaca.
Intr-o iarna friguroasa, Jack se intorcea de la serviciu. Drumul de la fabrica catre casa a fost lung si anevoios, dar Jack a reusit sa ajunga acasa. El se dezbraca de hainele groase, se descalta si paseste linistit in sufragerie. Odata ajuns in sufragierie constata, plin de uimire, ca pisica lui, Tom, si cainele lui, Menas, au disparut. De cand intrase in casa i s-a parut ciudat ca cainele nu a venit sa sara peste el, urandu-i bun venit acasa in felul lui. De-asemeni, remarcase si faptul ca nu mai auzise mieunatul lui Tom. Crezuse ca dormeau, dar acum si-a dat seama ca au disparut, pur si simplu.
