Cu putin timp inainte de a muri, un morar foarte sarac si-a chemat alaturi cei trei fii si le-a spus:
- Tie, fiul meu cel mare, iti las moara; tie, fiule mijlociu, iti las magarul, ca sa-ti poti castiga existenta; iar tie, care esti cel mai mic, iti las motanul meu.
Fiul cel mic a hotarat sa plece in lume cu motanul sau.
- Iti pot fi de mare folos. Da-mi un sac si o pereche de cizme si iti voi demonstra, ii spuse animalul.
Astfel ca motanul incaltat a plecat hotarat sa prinda niste iepuri. A umplut sacul cu iarba, l-a desfacut la gura si, cand unul dintre iepuri a intrat in el sa manance iarba, hat! motanul a legat sacul si a plecat catre palat.
- Din partea stapanului meu, marchizul de Carabas, va aduc acest iepure frumos! ii spuse motanul regelui.
- Multumeste-i din partea mea, zise regele foarte incantat.
In zilele urmatoare, motanul i-a adus regelui o potarniche, un iepure de camp si multe alte daruri din partea marchizului de Carabas.
Cand a aflat ca regele venea sa se plimbe pe langa lac impreuna cu fiica sa, motanul i-a spus stapanului sau sa se dezbrace, sa intre in apa si sa inceapa sa strige dupa ajutor.
In momentul in care regele si printesa se apropiara de lac in trasura lor, motanul incepu sa strige:
- Ajutor! Ajutor! Marchizul de Carabas se ineaca!
Cand auzi unele ca acestea, regele isi aminti de cadourile marchizului si isi trimise oamenii sa-l salveze si sa-i aduca niste haine demne de un marchiz.
Printesa, care se indragostise pe loc de tanarul marchiz, il invita sa se aseze alaturi de ea in trasura.
Regele spuse:
- Vreau sa vad acele campii pe care nu le cunosc!
- Sunt toate ale stapanului meu, domnul marchiz de Carabas, zise motanul si o lua la fuga.
Motanul a trecut pe langa niste tarani, pe care i-a avertizat ca se apropia regele si ca ii trimitea la razboi pe toti cei care nu spuneau ca acele campii erau ale marchizului de Carabas. Si astfel, cand regele a ajuns in dreptul campiilor si i-a intrebat pe tarani ale cui erau, ei au raspuns:
- Ale stapanului nostru, marchizul de Carabas.
Dupa aceea, motanul a alergat catre castelul capcaunului.
- Sunt capcaunul cel mai periculos. Pot sa ma transform intr-un animal salbatic, racni el in timp ce se transforma intr-un leu feroce.
- Sa vedem daca poti sa te transformi si intr-un animal mic, cum ar fi soarecele, spuse motanul.
Zis si facut. Atunci motanul inhata soarecele si il manca. Apoi se puse pe asteptat alaiul regesc.
- Al cui este acest castel frumos? intreba regele.
- Al stapanului meu, marchizul de Carabas, raspunse motanul.
Si cum fiul morarului si printesa se indragostisera unul de celalalt, regele nu a mai stat pe ganduri si i-a casatorit, si toata lumea a fost fericita.
Alte poveşti
In aceasta dimineata, soricica ingamfata matura scarile casei sale, ca in fiecare zi.
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, un motanel dragut si grasunel numit Criss. Acest motanel parea a avea o viata de motan simpla si obisnuita, ca a oricare altuia. Isi petrecea ziua stand la soare, facand plimbari micute, jucandu-se cu familia lui si avand grija de casa.
