Lupul, turma de oi si ciobanasul mincinos

Ion era ciobanasul satului si ii placea foarte tare munca sa. Scotea oile pe camp in fiecare dimineata si putea sa se scalde in paraie, sa manace branza proaspata si sa se bucure de privelistile minunate. Mereu gasea ceva interesant de facut. Ma rog, aproape mereu...

In ziua aceea, Ion s-a hotarat sa faca o gluma si sa-i pacaleasca pe taranii de pe campul din apropiere. Asa ca a inceput sa strige:

- Sariti, sariti, vine lupul!

Taranii, speriati, si-au lasat treburile si au plecat in fuga sa-l salveze pe ciobanas.

Cand au ajuns, nu au gasit niciun lup. L-au vazut in schimb pe Ion, care se prapadea de ras si le spunea:

- Ha, ha, ha! V-am pacalit!

Foarte suparati, taranii s-au intors la treaba.

- Ar trebui sa-i dam o lectie, ca sa se invete minte si sa nu-si mai bata joc de nimeni! spuse o femeie.

- Nici chiar asa! exclama sotul acesteia. Care dintre noi nu a facut macar o gluma in copilaria sa?

Dupa ce au mancat, taranii s-au hotarat sa se odihneasca putin. Deja dormeau bustean, cand, deodata, s-au auzit niste strigate:

- Sariti, sariti, vine lupul!

Toti s-au trezit ingroziti.

S-au ridicat repede, au apucat niste furci si au fugit sa-l ajute pe ciobanas.

Cand au ajuns, si-au dat seama ca ciobanasul ii pacalise din nou. Dar de aceasta data, taranii s-au suparat foarte tare si s-au intors mahniti la treburile lor.

Dar, pe cand soarele incepuse sa apuna, niste tipete au cutremurat linistea din jur.

- Lupul, lupul, vine lupul. Ajutati-ma. De data asta nu glumesc!

Ion plangea fara sa se opreasca. Insa nimeni nu venea sa-l ajute. Taranii si-au continuat treaba, crezand ca Ion iarasi glumeste. Iar de data aceasta, era adevarat: lupul a omorat, una cate una, toate oile din turma sa.