In ziua aceea, lupul fioros s-a trezit mai prost dispus ca niciodata. Nu dormise bine.
- Vai, ce noapte grea am avut! isi spuse lupul in timp ce se intindea.
Se uita in oglinda si nu putu sa evite o tresarire:
- Asta sunt eu? Ce ingrozitor, ce fata am, ce urat sunt! Trebuie sa-mi inveselesc ziua cu un ospat pe cinste.
Si incepu sa planuiasca o nelegiuire.
- Gata! exclama lupul.
O sa o sperii pe fetita aceea, Scufita Rosie.
Lupul s-a ascuns langa drumul pe care obisnuia sa mearga fetita. Intre timp, Scufita Rosie, ca de fiecare data cand isi vizita bunica, a pus in cosulet multe bunatati si si-a luat ramas-bun de la mama ei.
- Fereste-te de lup, i-a spus aceasta, si nu te abate de la drum prin padure.
Fetita tocmai culegea flori, cand din tufe a iesit lupul.
- Unde te duci, Scufito?
- Merg la bunica mea, in celalalt capat al padurii, si ii duc de mancare, caci este bolnava.
- Foarte bine, spuse lupul, mergi tu pe drumul asta, iar eu am sa merg pe celalalt.
"Acum", gandea lupul, "eu o iau pe scurtatura si ajung inaintea ei la casa bunicii."
Dupa scurt timp, lupul ajunse la casa bunicii si batu in usa.
- Cine este? intreba din pat bunica.
- Sunt eu, Scufita Rosie, spuse lupul, schimbandu-si vocea.
Batrana, crezand ca era nepoata ei, ii spuse sa intre.
Atunci lupul se napusti asupra ei si o infuleca numaidecat. Apoi se imbraca in hainele bunicii, isi puse boneta de dormit si se aseza in pat, in asteptarea Scufitei.
Cand aceasta ajunse, lupul intreba cu voce ragusita:
- Cine este?
- Sunt eu, Scufita Rosie, dar ce ragusita esti!
- Nu iti fa griji, fetito, trage zavorul si intra.
Scufita Rosie intra increzatoare, dar cand se apropie de pat, exclama:
- Vai, bunico, de ce ai urechile asa mari?
- Ca sa te aud mai bine.
- Bunico, dar ce maini mari ai!
- Ca sa te mangai mai bine.
- Bunico, dar ce ochi mari ai!
- Ca sa te vad mai bine.
- Dar, bunico, ce dinti mari ai!
- Ca sa te mananc mai bine! urla lupul in timp ce sari din pat si o manca pe Scufita.
Insa niste vanatori au auzit tipetele fetitei si au mers imediat spre casa bunicii. L-au omorat pe lup si le-au scos din burta acestuia pe Scufita Rosie si pe bunica sa, tefere si nevatamate.
Alte poveşti
Mama capra locuia impreuna cu cei sapte ieduti intr-o casuta de langa padure. Iedutii erau foarte ascultatori, mai ales cel mic, Bulu.
Ion era ciobanasul satului si ii placea foarte tare munca sa. Scotea oile pe camp in fiecare dimineata si putea sa se scalde in paraie, sa manace branza proaspata si sa se bucure de privelistile minunate. Mereu gasea ceva interesant de facut. Ma rog, aproape mereu...
Intr-o buna zi, cei trei purcelusi au plecat in lume sa-si incerce norocul.
