Câine şchiop

Cum umbli fără cauză şi scop

Pe negrele, murdarele şosele,

Întruchipare a tristeţii mele,

Vitreg copil al lumii, câine şchiop.

Şi lacrima ţi-o bei, strop după strop,

Şi ei îţi frâng spinarea cu zăbrele

Şi-n propriul sânge vor să mi te spele,

Mănuşi să fii şi să te dea la shop.

Vai, şchioapeţi într-o lume nemiloasă,

Lovit de toate roţile, suspini,

Nu poţi nici să mai mergi, nici să te-nchini,

Cei care fug în pace nu te lasă.

Aşa ni-i soarta noastră de străini,

Tu, câine şchiop, fost animal de casă.

De lovituri mortale să fim plini

Şi hăituiţi, să ne simţim acasă.

Adrian Păunescu