Cand se lasa seara, linistea cuprinde incet imprejurimile. Aparent doar. Pentru ca, daca aprind lumina in gradina casei, incepe o adevarata forfota, o lume nebanuita care abia acum s'a trezit din somn si porneste in cautarea hranei sau a partenerilor.
E curios, de aceea ma hotarasc sa urmaresc aceasta vanzoneala, gandindu-ma ca nu va dura mult. Ma instalez comod in apropierea sursei de lumina si incep sa observ micutele creaturi care zboara derutate in jurul becului. Sunt insecte de diverse dimensiuni, culori si forme, de la tantari, muste sau carabusi, pana la fluturi, unii atat de mari incat aproape le simti bataia aripilor.
Dintre toate aceste vietati, ma decid sa urmaresc fluturii. Sunt spectaculosi, fragili si diferiti de cei pe care i-am vazut zburand ziua. Fluturii nocturni se deosebesc de cei de zi nu numai prin coloritul intunecat al aripilor, ci prin faptul ca in repaus isi tin aripile ca un acoperis de casa.
Fluturii de noapte au vazul slab dezvoltat pentru ca nu le este de folos, ziua ei stau ascunsi sau camuflati perfect - sunt greu de deosebit de suportul pe care se odihnesc.
Iubitori de parfum
De obicei, primul contact cu fluturii nocturni il avem ziua, prin intermediul omizilor pe care le gasim fie pe arbori sau arbusti hranindu-se lacom cu frunze, fie pe legumele pe care le consumam sau in vreun fruct.
Larvele lor au diverse metode de aparare, unele sunt acoperite cu peri urticanti, altele au secretii iritante sau tepi si spini.
Unele omizi sunt curioase, ca de exemplu larvele geometridelor numite cotari, care se deplaseaza ca si cum ar masura crenguta pe care se gasesc si sunt atat de asemanatoare ca forma si culoare cu aceasta, incat se confunda cu usurinta.
Fluturi "colibri"
Sfingidele sunt fluturi de crepuscul ce pot fi comparate cu pasarile colibri. Ca si acestea, ei viziteaza florile si sug nectarul fara a se aseza pe planta, din zbor, batand repede din aripi.
Au o trompa lunga, adaptata pentru a ajunge pana la necatrul din corola adanca a florilor. Uneori aceasta trompa poate fi mai mare decat lungimea totala a corpului. Sunt cei mai rapizi zburatori dintre fluturii de noapte, pana si viteza de migratie fiind un record in lumea insectelor - fluturele cap de mort poate zbura 50 km/h, iar cu ajutorul vantului poate atinge si 100 km/h.
Tigru cu aripi
Un alt fluture de noapte care vine la sursa de lumina este fluturele tigru (Arctia caja din familia Arctiidae).
Daca prima pereche de aripi are un desen alb si negru ce nu spune nimic despre acest fluture, a doua pereche, colorata in portocaliu cu puncte negre, este cea care ne avertizeaza ca avem de-a face cu un fluture toxic.
Daca este speriat, isi desface repede aripile, anuntand pradatorul ca ar face mai bine sa il evite. Larvele lui de culoare maro, sunt acoperite cu peri lungi si desi, care la atingere pot provoca urticarie.
Printre exemplarele care roiau agitate in jurul becului, am gasit si un Biston betularia din familia Geometridae.
Acest fluture este un indicator al gradului de poluare al mediului cu metale grele. In aceste zone, scoarta copacilor pe care se odihneste ziua Biston betularia se inchide la culoare datorita poluarii.
Pentru a nu fi observat de catre pasarile insectivore, fluturele isi modifica si el culoarea, aparand astfel exemplarele melanice. Fenomenul se numeste melanism industrial.
Bibliografie
- Bioplanet (Mihaela Cristescu)
Alte articole
Fluturii, care fac parte din familia Lepidoptera, sunt fascinatia oamenilor care studiaza comportamentul si morfologia lor.
In timpul iernii majoritatea animalelor dispar din fata ochilor nostri. Mai raman doar cateva specii de pasari, mamifere si pesti. Unde dispar celelalte animale?
Buburuza (Coccinella septempunctata), denumita si gargarita sau mamaruta, este o insecta care traieste pe toate continentele. In Marea Britanie este cunoscuta sub numele de labybird, care insemna "pasarea doamnei".
Lacustele sunt unele dintre cele mai cunoscute insecte. Traiesc practic in toate locurile unde exista vegetatie, iar extraordinara lor capacitate de a sari le-a transformat in unele dintre insectele preferate atat de cei mari, cat si de cei mici. Cu toate acestea, sub infatisarea lor simpatica se ascunde o impecabila masina de devorat.
Plosnitele sunt niste adevarati "vampiri". Plantele, animalele si chiar oamenii devin adesea victime ale acestora, dat fiind faptul ca, de-a lungul evolutiei lor, au reusit sa se adapteze in asa masura incat au ajuns sa ocupe cele mai diverse habitate, atat terestre cat si de apa dulce.
