Viata in haita si vanatoarea

Viata in haita

Comportamentul cainelui de companie deriva din cel al cainilor in stare salbatica, supus acelorasi reguli.

Diferite faze de socializare descrise mai jos in legatura cu cainele de haita exista si atunci cand puiul de caine se dezvolta intr-o familie. Pentru a-si asigura supravietuirea in grup si pentru a mentine coeziunea acestuia, fiecare caine trebuie sa respecte regulile care conduc comportamentul haitei. In orice situatie, masculii dominanti isi vor aroga privilegii: omorarea vanatului, luarea meselor, atribuirea teritoriului…

Datorita acestei organizari sociale foarte ierarhizate, cainele a putut sa se adapteze la toate climatele, la orice vanat, la orice tip de vanatoare…

Haita de caini traieste pe un teritoriu, spatiu colectiv organizat in jurul unei zone centrale in care stau masculii si femelele dominante cu micutii lor. Ceilalti canini se repartizeaza in portiuni de teritoriu organizate in inele concentrice, subiectii cei mai jos in ierarhie (masculii adolescenti) fiind mai departe de centru. Din acest fapt, a sta in zona de centru devine un semn de dominare. Nu trebuie crezut ca diferitele zone sunt despartite de distante mari si nici ca animalele au nevoie de spatii mari pentru a se organiza asa. Cativa metri patrati sunt destul pentru a constitui centrul teritoriului, locul unde cei care domina se instaleaza ca sa se odihneasca.

Un vanator

Chiar daca alimentatia lui cuprinde o anume parte de vegetale, cainele este inainte de toate un carnivor. Adica, atunci cand este domesticit, ca sa se hraneasca trebuie sa vaneze: fie singur, in cautare de prada mica, fie in grup, in cautare de prada mare.

Vanatoarea solitara

Cainele care cauta prada mica se foloseste de miros, apoi de vaz, uneori completate de auz. Prazile trebuie sa fie in miscare ca sa declanseze comportamentul de captura; toata strategia cainelui in timpul chetei va fi sa provoace plecarea prazii, calcand iarba unde se ascunde, dezgropand-o sau latrand - comportamente din care omul are de castigat de la cainii de vanatoare. Atunci cand prada pleaca, cauta si fuge. Cand prada nu este foarte usoara (iepure, pisica), cainele se lanseaza in urmarirea ei si incearca s-o prinda in plina cursa. Daca este vorba despre animale mici (soareci, sobolani), cainele va salta in aer, cu membrele intinse, ca sa cada la loc cu anterioarele stranse, de mai multe ori la rand, sare asupra prazii si n-o va apuca decat atunci cand aceasta nu va mai face decat cateva miscari de tresarire. Prada este omorata prin ruperea sirei spinarii: solida tinuta de maxilare, este scurtata cu putere, ceea ce duce la o dislocare a coloanei vertebrale.

Vanatoarea in grup

In schimb, prazile de talie mare (cervide, mistreti) sunt vanate in haita, regula valabila pentru toate canidele sociale (lupi, hiene). Cainele este capabil sa-si urmareasca prada foarte multa vreme (cainii de Saint-Hubert pot haitui o prada timp de 24 pana la 72 de ore), selectia ameliorand serios rezistenta si viteza. In timpul hartuirii, cainii comunica prin voce, diferite sunete permitand sa semnalizeze sexul, talia, starea de apropiere a prazii.

Vanatorii cunosc bine aceste diferite semnale carora adesea le dau nume: “tipat”, de exemplu, corespunde unor vigori crescute a latratului atunci cand cainii s-au apropiat de cerb sau i-au regasit urma dupa ce au pierdut-o.

Faza de hartuire pune putin in joc ierarhia la masculi; in schimb, este indispensabil pentru femelele dominante sa participle alaturi de masculi ca sa le mentina rangul ierarhic. Toate acestea se schimba cand apare prada si va fi omorata. Masculii si femelele dominante vor fi cei care vor prelua conducerea haitei in momentul cand ajung prada si o omoara.