Sunt putine animale care sa le fie oamenilor foarte antipatice. In aceasta "putinatate", serpii ocupa un loc fruntas. Teama fata de serpi, chiar daca este considerata ca fiind primitiva, este ceva de necontrolat. Serpii au evoluat odata cu omul. Sa nu uitam ca stramosii nostri se intalneau cu astfel de creaturi, care atingeau uneori marimi considerabile. Iar omul putea fi considerat un "pranz" de nerefuzat.
Copiii pun mana fara frica pe aceste taratoare, dar acest lucru se schimba cand ajung sa inteleaga povetele parintilor. O teama de neinteles creste in ei, pe care o sa o transmita, la randul lor, copiilor lor. In cazul serpilor veninosi, aceste povete sunt binevenite.
Daca nu se interactioneaza cu aceste specii, nu apar nici accidente neplacute. Insa problema apare cand aceste povete merg pana la instigarea la uciderea serpilor, indiferent daca sunt sau nu veninosi. Doar pentru ca sunt serpi.
In tara noastra nu intalim bogatia speciilor din zonele tropicale, dar sunt cateva specii demne de a fi cunoscute si protejate. Sa le luam pe rand:
Boa de nisip
Sunt serpi uriasi la noi, precum boa, pitonii sau anacondele? Se pare ca da, insa nu pot oferi raspuns sigur, fiindca singurul boa din teritoriul europei este cea mai rara specie de la noi. Ca sa fiu mai exact, ultimul exemplar a fost gasit prin anii '80.
Boa de nisip traieste sau doar a trait in Dobrogea? Intrebarea ramane deschisa. Acest boa insa este o specie de dimensiuni mici, pana la 80 cm, dar destul de fortos. Este o specie mai mult nocturna. Ziua sta ascuns in nisip iar noaptea iese la vanat. Solzii mari de pe cap il protejeaza atunci cand se ingroapa in sol.
Prefera micile rozatoare, pe care le asteapta in zona cararilor preferate ale acestora si le ataca de sub nisip. Este neveninos, isi ucide prada prin constrictie, adica o sugruma prin incolacire. Raritatea si disparitia speciei a fost inlesnita de om, prin distrugerea aproape totala a habitatelor sale.
Atentie, sarpe rau
Acest subtitlu nu este o caracterizare, chiar acesta este numele unui sarpe care este raspandit in sudul tarii. Este un sarpe care iubeste caldura si habitatele deschise, unde poate sta la soare cat mai mult.
Poate ajunge si la lungimi de pana la doi metri, dar rar. O astfel de dimensiune il poate face extrem de vulnerabil in fata pradatorilor, fiindca este mai usor de observat. Pasarile rapitoare herpetofage n-ar refuza sa-si adauge in meniu un exemplar mai mare.
Si omul ucide, deseori nejustificat, exemplarele de mari dimensiuni. Si ne putem pune intrebarea: "Pentru ce"? Acest sarpe nu este veninos, insa este agresiv atunci cand te afli in "aria lui de acoperire". Cand ajunge la o anumita varsta, in loc sa se refugieze, alege sa atace. Face acest lucru din instinct, pentru a se proteja.
Atunci cand ataca, musca de mai multe ori dusmanul care l-a incoltit, dupa care intotdeauna prefera sa dispara fulgerator in ascunzisurile sale.
Dintii lui mici perforeaza in zeci de locuri pielea, dar numai la suprafata. Dintr-o astfel de rana sangele curge din abundenta, insa nu e mortala. Rana spalata este ca si vindecata.
Sarpele rau se hraneste cu rozatoare, preferatii sai fiind popandaii. Tineretul se hraneste cu soparle.
Balaurul dobrogean
Balaurul la care ma refer, nu este un animal cu trup de soparla, aripi de liliac si cap de sarpe. Nu sufla foc si nici nu scuipa pucioasa. Este doar o specie de sarpe, denumit de localnici cu fiorosul nume de balaur.
Aceasta reptila ocupa al doilea loc intr-o nedorita ierarhie a celor mai rare specii de sarpe din tara noastra.
In zona sudica a distributiei sale, poate atinge marimi de pana la doi metri si jumatate. Este un sarpe neveninos, care se hraneste cu soparle, rozatoare si, rareori, cu pasari, pe care le ucide prin incolacire.
Se catara usor in copaci sau tufisuri.
Este un sarpe docil, linistit daca ar fi sa-l comparam cu sarpele rau. Desenul cu pete il ajuta la camuflarea in zonele cu frunzis cazut la pamant.
Balaurul a fost observat cel mai des in Dobrogea, dar a fost gasit si in apropiere de Iasi si, nu de mult timp, a fost vazut langa Vulcanii Noroiosi din judetul Buzau.
Raritatea sa este datorata si stilului de viata, dar si distrugerii habitatelor preferate ale acestuia.
Sarpele lui Esculap
Simbolul majoritatii farmaciilor din lume sau al altor produse farmaceutice este un sarpe incolacit pe un pocal. Poate chiar sunteti familiarizati cu aceasta imagine. Dupa scrierile mitologice, acest sarpe ar fi al lui Esculap. Cine era Esculap si cum a ajuns sarpele un simbol al farmaciilor? Exista un mit grecesc referitor la aceasta poveste.
Esculap a fost un doctor grec, care a vazut odata cum un sarpe mort a fost adus la viata de un alt sarpe, cu ajutorul unei plante. El a retinut despre ce planta era vorba si asa a inceput sa salveze oamenii de la moarte. Dar zeul intunericului, Hades, s-a plans fratelui sau, mai-marele zeilor, Zeus, ca astfel isi pierde sclavii care ar trebui sa ajunga la el.
Zeus ca sa restabileasca ordinea fireasca a lucrurilor, l-a ridicat pe Esculap la rangul de semizeu. Asa ca, Esculap a ajuns un fel de ministrul sanatatii de pe Muntele Olimp, iar sarpele - devenit acum "al lui Esculap" - simbolul farmaciilor.
Multi cred ca acel sarpe al lui Esculap este sarpele care traieste si acum in Europa. Este un sarpe gratios, lung pana la doi metri, care traieste preponderent pe sol. Insa ii place sa urce deseori "la etaj", in tufisuri sau in copaci, unde vaneaza ouale si puii pasarilor. In general se hraneste cu mici rozatoare. Romanii tineau aceasta specie pe langa casa, pentru ca extermina populatiile de rozatoare.
"Acasa" sau in apa
Exista in mitologia mai multor popoare povestiri despre un sarpe care traieste in peretii caselor si care bea cu placere lapte. Insa, daca este deranjat sau ucis, poate aduce probleme in familie sau in randul animalelor din gospodarie, chiar si decese - nu uitau sa mentioneze in povestile de demult.
Acesta era un mit cu conotatii pozitive in ceea ce priveste serpii, care astfel erau stimati si chiar protejati. Dupa cunostintele noastre, sarpele care a fost privilegiat cel mai mult pe baza acestui mit, a fost cel care este denumit sarpele de casa. Sarpele de casa este o specie cu stil de viata semiacvatic, fiind vazut deseori si departe de apa.
Hrana lui preferata sunt amfibienii, precum broastele si tritoni. Rareori consuma rozatoare si pesti. Este usor de recunoscut dupa petele galbene de la baza capului. Este o specie neveninoasa, isi inghite prada de obicei vie, fara a o sugruma prin incolacire. Nu bea lapte, desi mitul are la baza observatia ca sarpele deseori se refugiaza in grajdurile cu vaci.
O alta specie de serpi este sarpele de apa, care este strans legat de habitatele acvatice. Se hraneste mai ales cu pesti, rareori cu broaste. Inoata bine, se scufunda agil si poate ramane zeci de minute sub apa. Burta sarpelui de casa si de apa este patata cu culori deschise, albe sau galben-portocalii.
Solzii lor sunt carenati, adica au o dunga cornoasa pe mijlocul solzilor, aceasta caracteristica aparand doar la vipere si rar la balaur si la sarpele lui Esculap, mai ales la exemplarele adulte.
Serpii de casa si de apa se apara si prin pozitia mortului, cand isi deschid gura si se contorsioneaza in pozitie necaracteristica exemplarelor vii.
Ei elibereaza si o substanta rau mirositoare, pe care este destul de greu sa o indepartezi cu sapun.
Spaima soparlelor
Exista in tara noastra un sarpe care are o arie geografica de raspandire foarte mare, insa ca numar de exemplare nu exceleaza. Se poate usor recunoaste dupa dunga ce apare de la nas pana la inceputul gatului.
Este un mic sarpe, de pana la 70 cm, care se hraneste de preferinta cu soparle, pe care le ucide prin constrictie, dar ucide si serpi, rozatoare. Este neveninos, reactioneaza rar prin muscaturi. Poate fi observat si pe dunele de pe malul marii. Deseori este ucis fiindca este considerat veninos.
V ... de la venin
La noi traiesc patru specii de vipere: vipera obisnuita, vipera de faneata sau stepa, vipera cu corn si specia nou descoperita, vipera lui Nikolskii.
Viperele se pot usor diferentia prin desenul lor specific, dar si prin forma pupilei lor verticale, care la celelalte specii neveninoase este rotunda. Se hranesc mai ales cu rozatoare, vipera de faneata insa prefera insectele.
Cea mai raspandita specie este vipera obisnuita. Distributia ei urmeaza zona paduroasa a Carpatilor, rar ajunge si in regiuni mai joase. Insa prefera zonele calduroase, cu expozitie sudica, cu goluri alpine, unde poate sta cat mai mult timp la soare. Masculii au ca si culoare de baza cenusiul, femelele brunul.
Vipera de faneata sau de stepa traieste intr-o mica populatie in Transilvania, in cateva populatii in Moldova, langa Iasi si in teritoriul Deltei Dunarii.
Este o specie gingasa, de pana la 40 cm. A ajuns o specie periclitata dupa ce si-a pierdut multe habitate propice, din cauza dezvoltarii necontrolate a agriculturii, cand fanetele preferate au fost distruse, mai ales prin arat. Veninul ei nu cauzeaza decesul persoanei muscate decat in cazuri foarte rare.
Vipera cu corn este cea mai mare specie de vipere de la noi, ajunge pana la 90 cm. Are cel mai puternic venin dintre viperele din tara noastra. Se poate usor diferentia dupa cornul caracteristic de pe cap. Apare cu doua subspecii, una in zona de sud-vest a tarii si cealalta in Dobrogea.
Atentie la vipere!!!
Incercati sa nu capturati viperele sau serpii despre a caror identitate nu stiti nimic sau stiti doar vag.
Cele mai multe muscaturi se intampla cand viperele sunt capturate. In cazul in care ajungeti intr-un habitat de vipere, aveti grija unde va asezati, unde puneti mana cand strangeti fructe de padure sau ciuperci.
In cazul unei muscaturi sa nu va panicati, cazurile de deces sunt rare, dar trebuie sa ajungeti cat mai repede la un spital.
Speciile de serpi din tara sunt protejate de lege, uciderea sau tinerea lor in captivitate se pedepseste.
Bibliografie
- Bioplanet (Tibor Sos)
irinuka_matei07
Alte articole
Cobra regala ucide si alti serpi. In sudul Asiei insa, alte specii de serpi veninosi sunt raspunzatoare, de la an la an, de moartea multor mii de oameni; si totusi toata lumea se teme de cobra regala.
Intrucat numarul atacurilor verbale sau fizice impotriva cainilor sau oamenilor cu caini s-au inmultit in Cluj-Napoca, am hotarat sa scriu acest articol, dupa studii de ani de zile in acest domeniu, observand modul de gandire si comportamentul oamenilor care nu suporta animalele si le ataca.
Un manual despre şerpii din Alabama descrie şarpele-şobolan drept un căţărător desăvârşit căruia îi place să se ospăteze cu şobolani şi şoareci.
Nu ştiu cum stau lucrurile în cazul vostru, dar pe mine şerpii uriaşi m-au fascinat întotdeauna mult mai mult decât alte animale. Şi, dacă tot vorbim despre şerpi uriaşi, haideţi să vorbim despre şerpii anaconda, care fac parte din familia Boidae.
Statele Unite ale Americii vor fi invadate, nu de forte armate, ci de forte "taratoare", adica de serpi uriasi, specifici Americii de Sud, precum anacondele, pitonii sau boa constrictor, care sunt deja raspanditi in zonele salbatice din sudul statului american Florida.
