Deseori soparlele traiesc in gradini, pe zidurile constructiilor parasite sau in parcuri si cimitire. Mai mult le auzi cum isi fac loc prin buruienile uscate decat le vezi. Astfel, aparitia unor mituri negative la adresa lor nu este de neinteles, fiindca omul intotdeauna se teme de ceea ce nu cunoaste si nu intelege.
Cine nu a auzit de la batrani ca soparlele sunt otravitoare si au muscatura veninoasa? Oare si culoarea verde a unor specii, ce aminteste de culoarea unor otravuri, o fi de vina?
Insa daca ne cunoastem herpetofauna, ne putem bucura de niste soparle neveninoase, fragile, nu la fel de colorate ca suratele din tropice, dar la fel de interesante si gratioase. Dar sa le vedem pe rand.
"Aligatorul" de pe litoral
Unele specii de animale ating limita estica a distributiei in apropierea litoralului Marii Negre. Acesta este si cazul unei soparle cenusii, de maxim 15 cm, care traieste pe malul Marii Negre. Soparla de nisip traieste in zone nisipoase si de stepa. In tara, distributia ei urmeaza linia tarmului pe o distanta de maxim cativa zeci de metri.
Se pare ca prezenta ei este strict legata de umezeala si racoarea pe care o produce vantul dinspre mare.
Soparla de nisip este o forma aparte. Cand am vazut-o prima oara am crezut ca m-am intalnit cu un mic aligator. Forma capului cu nasul bont si cu scuturile si solzii proeminenti o fac asemanatoare cu ruda ei mult mai mare.
Este o soparla rapida, sunt putine sanse sa o prinzi, chiar sa o vezi in timpul zilei. De obicei se ascunde "inotand" prin nisip. Habitatul ei este distrus de ridicarea a noi constructii de pe litoral.
Uriasii verzi: gusterii
Uriasii soparlelor de la noi sunt gusterii: gusterul obisnuit si gusterul vargat sau dobrogean.
Ultimul traieste doar in Dobrogea. Amandoua speciile cresc pana la 40 de cm, dar gusterul vargat, in sudul distributiei lui, ajunge si la peste 50 de cm!
Masculii sunt predominant verzi, cu burta galbena, insa masculul gusterului obisnuit, in perioada de reproducere, are toata mandibula si gatul albastru, pe cand masculul gusterului vargat doar partile laterale ale gatului apar albastru-straveziu.
Femelele sunt mai mult brune, insa, pe cand gusteritele obisnuite apar cu doua sau patru dungi dorsale, gusteritele vargate au trei sau cinci dungi, deci si o dunga mediana. Aceste dungi apar la toti juvenilii, insa doar la femele raman si la varsta adulta, la masculi dispari.
Primavara masculii duc lupte crancene pentru femele, dar de cele mai multe ori sunt lupte fara victime.
Ouale sunt depuse de femele in zone cu expozitie sudica, din care peste 2-3 luni ies juvenili dungati.
Soparlele se hranesc cu insecte, dar si cu frcute, cateodata mai ucid si juvenili din propria specie sau ai altor specii si chiar si rozatoare si pui de pasari.
Sarpe sau soparla?
Stilul de viata de obicei are urmari si in morfologia animalelor. Formele care traiesc o viata "secretoasa', care se ascund printre pietre, copaci si frunze cazute la pamant, prin musuroaie, muschi si in sol, ajung sa aiba corp serpentiform, adica asemanator cu al serpilor.
Asta inseamna ca lungimea membrelor se reduce sau membrele chiar dispar. Acesta este si cazul singurului skink din tara: al soparlitei de frunzar.
Este o soparla mica, nu are mai mult de 10 cm. Piciorusele ei par atat de fragile si mici incat ti-e frica sa le atingi.
Nici nu se prea foloseste de ele cand se strecoara printre frunzele cazute ale stejarilor - microhabitatul ei preferat - si pare ca mai mult aluneca printre ele, ca un mic sarpe brun.
Insa la ea gasim si o alta adaptare: are pleoapele concrescute, ca la serpi. Deci nu ii lipsesc pleoapele, doar s-au lipit si au devenit transparente. La o alta specie de soparla schimbarea a ajuns pana la capat, adica a devenit "sarpe" - si-a pierdut picioarele.
E vorba de naparca. Este o soparla apodam, adica fara picioare. S-a alungit in timpul evolutiei ei si a ajuns la o forma ca de sarpe.
De unde stim ca este soparla? Pe langa evidentele anatomice, putem constata ca are pleoape libere ca la aproape toate soparlele, iar lungimea trupului este aproape aceeasi cu a cozii.
La serpi, coada este foarte scurta, comparativ cu lungimea corpului. Naparca isi poate pierde - autotomiza - coada, serpii de obicei nu.
Naparca se hraneste cu rame si melci fara cochilie. Pentru ca sa poata retine acest tip de hrana alunecoasa, are dintii incovoiati spre interior.
Bibliografie
- Bioplanet (Tibor Sos)
Alte articole
Soparlele fac parte din increngatura Chordata, clasa Reptilia, ordinul Squamata, subordinul Lacertilia, care cuprinde 19 familii si 4500 de specii. Soparlele formeaza cel mai de succes grup de reptile, numeros si variat. O soparla tipica are cap, patru membre si coada lunga (existand si exceptii de la aceste generalizari). Au tegumentul ingrosat, formand solzi mici ce le protejeaza de uscaciune. Majoritatea speciilor se reproduc prin oua, dar unele nasc pui vii. Soparlele s-au adaptat la habitate din lumea intreaga, cu exceptia Antarticii.
Reptilele si amfibienii sunt animale cu sange rece, ceea ce inseamna ca au nevoie de soare ca sa-si incalzeasca corpul, de aceea ele nu sunt intalnite in locurile cu clima foarte rece. In zonele cu clima rece aceste animale de obicei hiberneaza.
Popularitatea serpilor dar si a soparlelor, ca animale de companie, a crescut foarte mult in ultimul timp si tot mai multi iubitori de animale doresc sa le aiba in preajma.
Soparlele au nevoie de un habitat care sa le confere confortul fizic si emotional. Confortul fizic inseamna ca temperatura custii si umiditatea trebuie sa fie in aceleasi limite cu cele din habitatul natural al soparlei, iar confortul emotional se refera la starea de siguranta pe care trebuie sa o simta animalul.
Soparlele sunt probabil cele mai raspandite si mai variate specii de reptile. Ele fac parte din clasa Reptilia, subclasa Diapsidia, supraordinul Plagioterma, ordinul Squamata (Lepidosaura), subordinul Lacertilia (Sauria), in care sunt incadrate 26 de familii cu peste 4000 de specii, care traiesc in orice tip de mediu, cu exceptia climatului polar.
