Secretele somnului în lumea animalelor

Somnul - o treime din viaţă ne-o petrecem în această stare de repaus. Departe de a fi o pierdere de timp, se pare că somnul satisface câteva dintre necesităţile fiziologice şi psihologice importante. Nu este de mirare că somnul joacă un rol important şi în lumea animalelor.

Într-adevăr, multe specii dorm în moduri fascinante, uneori amuzante şi deseori ciudate. Să vedem câteva exemple.

Orice persoană care a văzut vreodată un leu dormind cu burta în sus şi cu labele înspre cer, sub soarele fierbinte al amiezii africane, ar putea trage concluzia că această felină feroce este la fel de blândă ca o pisică de casă. Însă aparenţele înşală. Thomas Campion, un scriitor din secolul al XVII-lea, a scris: „Cine-ncearcă să-ntărâte un leu care doarme?“ Da, chiar şi puternicul leu are nevoie de somn — aproximativ 20 de ore pe zi — ca să facă faţă vieţii lui de prădător.

Gândiţi-vă, de asemenea, la iguană, un animal inert, asemănător şopârlei, care trăieşte în Noua Zeelandă. Ea petrece aproape jumătate de an într-o stare de uşoară hibernare. Ei bine, iguana este atât de leneşă, încât adoarme chiar şi în timp ce îşi mestecă hrana! Dar, evident, faptul că doarme atât de mult îşi are partea lui bună, întrucât oamenii de ştiinţă sunt de părere că unele iguane pot trăi aproximativ 100 de ani!

Asemenea lui Rip Van Winkle, un personaj fictiv, şi alte vietăţi dorm lungi perioade de timp. Aceasta este modalitatea prin care multe dintre ele supravieţuiesc iernilor geroase. Pregătindu-se pentru iarnă, aceste animale acumulează straturi groase de grăsime, pe care le vor consuma pe parcursul îndelungatei perioade de somn.

Cum se face însă că un animal nu moare îngheţat în timpul somnului? După cum se explică în cartea Inside the Animal World (În lumea animalelor), creierul declanşează anumite transformări chimice în sângele animalelor, creând un fel de antigel natural. Pe măsură ce temperatura corpului animalelor scade până aproape de punctul de îngheţ, bătăile inimii încetinesc până la o fracţiune din ritmul lor normal. Respiraţia aproape încetează. Apoi urmează un somn adânc, care poate dura mai multe săptămâni.

Dorm ‘în zbor’? Unele animale dorm în moduri cât se poate de ciudate. Să luăm ca exemplu pasărea de mare numită rândunica de mare fumurie. Când o tânără rândunică de mare îşi părăseşte cuibul, o porneşte spre mare şi rămâne în zbor timp de câţiva ani! Întrucât nu are un penaj impermeabil şi nu are labe palmate cum au celelalte rândunici de mare, care pot pluti pe apă, rândunica de mare evită să se scufunde în mare. Ea vânează prinzând peştii mici de la suprafaţa apei. Dar când doarme? În cartea Water, Prey, and Game Birds of North America se spune: „Este puţin probabil că dorm pe ocean, întrucât penele lor s-ar îmbiba cu apă. Unii cercetători sunt de părere că aceste păsări dorm, probabil, în timp ce zboară“.

Dar peştii dorm? Potrivit lucrării The World Book Encyclopedia, dintre vertebrate „numai reptilele, păsările şi mamiferele dorm cu adevărat, suferind modificări în curentul cerebral“. Chiar şi aşa, peştii au şi ei anumite perioade de odihnă, asemănătoare somnului, deşi majoritatea nu-şi pot închide ochii. Unii peşti dorm pe o parte; alţii, întorşi cu burta în sus sau în poziţie verticală. Unii peşti plaţi, cum ar fi plătica, stau pe fundul mării cât sunt treji. Când dorm, stau într-o poziţie de plutire la câţiva centimetri de fundul apei. Când e ora de culcare, peştele papagal, în nuanţe multicolore, îşi are ritualul lui unic: îşi ia „pijamalele“. Pe măsură ce se apropie timpul de odihnă, el secretă un mucus, sau o mucozitate, care îi înveleşte corpul în întregime. De ce? „Probabil ca să nu fie depistat de prădători“, afirmă scriitorul naturalist Doug Steward. Când se trezeşte, iese din acest veşmânt vâscos.

Focile au şi ele un interesant ritual al orei de culcare. Îşi umflă gâtul ca un balon, formând în felul acesta un tip de vestă naturală de salvare. Menţinându-se astfel deasupra, ele pot dormi în timp ce plutesc vertical în apă cu nasul la suprafaţă, ca să poată respira.

Desigur, când merge la culcare, un animal care trăieşte în sălbăticie devine mai vulnerabil în faţa prădătorilor. De aceea, multe creaturi dorm cu un ochi deschis, ca să spunem aşa. În timpul somnului, creierul lor rămâne într-o oarecare stare de veghe, ceea ce le permite să reacţioneze în cazul în care creierul primeşte unele semnale ce indică pericolul.

Şi alte creaturi supravieţuiesc făcând cu regularitate unele controale de siguranţă. De exemplu, păsările care dorm în stol vor deschide cu regularitate câte un ochi şi vor privi pe furiş ca să sesizeze apariţia vreunui posibil pericol. În mod asemănător, în Africa, antilopele sau zebrele din turme se supraveghează reciproc în timpul perioadelor de odihnă. Uneori, întreaga turmă stă tolănită pe pământ cu capetele ridicate, în stare de veghe. Din când în când, un animal se lasă pe o parte şi se întinde fără vlagă, adormind buştean. După câteva minute îi ia locul un alt membru al turmei.

Elefanţii dorm şi ei în turmă. Numai că adulţii rămân, de obicei, în picioare şi dorm „iepureşte“, deschizându-şi ochii din când în când şi ridicându-şi şi întinzându-şi urechile uriaşe ca să depisteze orice semne de pericol. La umbra acestor străjeri uriaşi, puii de elefant mai mici se întind pe o parte fără să le pese şi trag un pui zdravăn de somn. În cartea Elephant Memories, Cynthia Moss, autorul acesteia, îşi aminteşte că a văzut o turmă întreagă care se întindea să doarmă: „Mai întâi s-au întins elefanţii tineri, apoi cei mai mari, iar în final, femelele adulte, şi aşa au adormit cu toţii. În lumina lunii păreau nişte imense blocuri de piatră, de culoare gri. Numai sforăitul lor adânc şi liniştit trăda că este vorba despre cu totul altceva“.

Avem încă multe de aflat despre obiceiurile legate de somnul animalelor...