Rolul animalelor in mitologie si legende despre acestea

Calul

În multe mitologii, calul era animalul călărit de zeul-soare, însă mai târziu apar care trase de patru cai sau de doi, ca în cazul zeului grec Helios. În mitologia nordică, Odin se deplasa călărind un armăsar cu opt picioare, numit Sleipnir. Sacrificarea cailor era rezervată zeilor şi asociată ritualurilor funerare, asigurând puterea pe care o deţinea noul rege, putere simbolizată prin soarele care răsare.

Cămila

În religia islamică, Allah a creat cămila din lutul pe care Azrail l-a adus pentru facerea lui Adam. Din ce a rămas din lut, după creaţia omului, a apărut acest animal. Cămilele au devenit semne ale lui Allah şi pot fi mâncate, iar odată au fost folosite drept jertfe aduse zeilor păgâni. Se spune că o cămilă a ieşit dintr-o stâncă, drept semn al profetului Salih, adus oamenilor din Thamud, dar aceştia au ucis-o.

Corbul

Pasăre neagră şi sumbră, corbul este asociat cu moartea în aproape toate mitologiile. În mitologia celtică, zeiţele Badb şi Morrigan, personificări ale războiului şi regine ale fantomelor apar pe câmpul de luptă sub forma a trei astfel de păsări. Pentru sufiţi, corbii simbolizau întunecimea unei perioade de separare de divinitate. Cu toate acestea, corbii mai apar în mitologie şi cu alte funcţii, de exemplu, ei sunt mesageri ai unor zei. În mitologia persană, această pasăre este unul din cele şapte simboluri ale lui Mithra. În mitologia nordică, cei doi corbi ai zeului Odin, Hugin şi Munin îl înştiinţează pe stăpânul lor despre ceea ce se întâmplă în lume. Tot în mitologia celtică, corbul este un simbol al lui Lug, zeu omniscient, şi asta datorită faptului că fiind pasăre reprezintă celestul şi lumina, iar prin culoarea sa reprezintă terestrul şi tenebrele. Corbul mai este întâlnit şi în legenda potopului din mitologia mesopotamică. Singurul supravieţuitor al dezastrului, împreună cu familia sa, Uta-Napiştim, trimite din corabia sa un porumbel, o rândunică şi un corb, pentru a vedea cine a mai reuşit să scape. Din aceste trei păsări, doar corbul a fost necredincios şi nu s-a întors.

Cocorul

În mitologia greacă, cocorul era asociat zeului Apollo, zeu al luminii solare, deoarece se credea că era treaz în fiecare dimineaţă, devreme, pentru a spune rugăciunile. Pentru arabi şi persani, creierul şi vezica biliară erau considerate a avea proprietăţi medicale miraculoase, capabile să asigure o viaţa îndelungată.

Cocoşul

În islamism, Allah a creat un cocoş uriaş ce avea picioarele în primul strat al cerurilor, iar capul îi ieşea prin cel de-al şaptelea strat. În fiecare noapte, când Allah aduce pe lume câte 70 000 de noi îngeri şi îi duce în marea moschee Masjid al-Aqsa, cocoşul din ceruri începe să cânte. Atunci, ceilalţi cocoşi de pe pământ îl aud şi îi imită cântecul, aşa explicându-se de ce aceste păsări cântă înainte de revărsatul zorilor. Ele aduc aminte oamenilor că este timpul pentru rugăciune. Într-o zi, cocoşul gigantic va cânta păentru ultima oară, iar atunci morţii vor învia.