Respiraţia urât mirositoare

Halena este denumirea dată aerului urât mirositor care iese din gură în timpul respiraţiei. Ea poate afecta atât oamenii, cât şi animalele, şi are legătură, în primul rând, cu alimentele ingerate.

Cu siguranţă, proprietarii de pisici ştiu cât de neplăcută este respiraţia urât mirositoare a felinelor. Aceasta nu este cu mult diferită faţă de halena umană; în plus, cauza respiraţiei urât mirositoare este aceeaşi, atât la pisici, cât şi la oameni: halena îşi are originea, în general, în cavitatea bucală. Este cauzată de bacteriile care descompun produsele alimentare. Acest proces rezultă în bi-produse, denumite compuşi sulfurici, care emit un miros asemănător ouălor stricate.

Tipul de bacterie care iniţiază acest proces are nevoie de un mediu lipsit de oxigen, drept pentru care se găseşte în zone dificil de atins, cum ar fi buzunarele din jurul dinţilor şi fisurile din limbă.

Halena poate fi, uneori, înşelătoare: există posibilitatea ca mirosul să fie provocat de o afecţiune a stomacului, rinichilor, ficatului. În anumite cazuri, mirosul poate fi cauzat de o boală, cum ar fi diabetul, sau de o problemă a sinusurilor sau a stomacului. Ca urmare, primul pas pentru rezolvarea problemelor legate de respiraţia urât mirositoare este efectuarea unui consult medical, pentru a vă asigura că nu există nicio problemă de sănătate care să contribuie la această stare.

În mod normal, bacteria ce provoacă respiraţia urât mirositoare la pisici este asociată cu depunerea de tartru pe dinţi. Alcătuit, în mare parte, din săruri de calciu din salivă, care se depun pe dinţi, tartrul (sau piatra de pe dinţi, cum i se mai spune) are o culoare alb-gălbuie, iar apariţia lui favorizează bolile parodontale, apariţia cariilor, mobilitatea dinţilor şi, bineînţeles, halena.

Există două tipuri de tartru: supragingival şi subgingival. Tartrul supragingival apare la vârste tinere şi este, în general, uşor de îndepărtat. Tartrul subgingival este de culoare maronu-închis spre negru, de consistenţă crescută, dens, foarte aderent şi greu de dislocat.

Aşadar, ca să îţi vindeci pisica de respiraţia urât mirositoare trebuie să îi îndepărtezi, mai întâi, depunerile de tartru de pe dinţi. Poţi folosi substanţe antibacteriene ce se găsesc în comerţ şi pe care le poţi aplica pe dinţi cu ajutorul unui deget înfăşurat în tifon steril. Foarte eficientă în combaterea tartrului este şi hrana uscată; în cazul în care problema este ceva mai complicată, poţi apela la serviciile unui cabinet de specialitate.

Este bine să obişnuieşti pisica, încă de la o vârstă fragedă, cu pasta şi periuţa de dinţi speciale pentru animale. Pastele de dinţi pentru animale conţin enzime care înlătură tartrul, chiar şi după ce s-a fixat pe dinţi. Este suficient să perii dinţii pisicii o dată pe săptămână pentru a observa rezultatele.