Personalitatea pisicilor noastre

Pisica sociabilă vine imediat ce îşi aude numele şi este mereu pregătită pentru joacă. Îi place să se afle în centrul atenţiei şi să fie alintată. De obicei, nu cunoaşte teama faţă de vizitatori, cu care leagă prietenii încă de la prima întâlnire. Îndrăgeşte, de asemenea, compania copiilor şi nu se supără prea tare dacă ei o mai trag, câteodată, de coadă sau de mustăţi. Această pisică va dormi numai în pat, alături de stăpân (sau în locul lui). Atunci când nu doarme sau nu este ocupată cu importantele îndeletniciri pisiceşti, vă va supraveghea cu toată atenţia, dând impresia că înţelege tot ce îi spuneţi.

Pisica agresivă este, uneori înspăimântătoare chiar şi pentru stăpân, singurul om pe care îl tolerează în apropierea ei şi de la care acceptă hrană şi, uneori mângâieri. Dar numai atât cât vrea ea: oricând poate răspunde cu o zgârietură afecţiunii voastre. Pisica agresivă scuipă şi mârâie, iar atunci nu este deloc bine să îi staţi în cale. O pisică adultă agresivă va fi greu de îmblânzit, dar, cu răbdare, orice este posibil. Nu loviţi o astfel de pisică şi nu ţipaţi la ea – nu veţi reuşi decât să înrăutăţiţi situaţia. Dacă pisica voastră îţi petrece mult timp în apartament, atunci agresivitatea ei poate fi o formă de defulare a instinctelor care nu se pot manifesta în voie. Dacă aveţi o astfel de pisică, trebuie să aveţi foarte multă răbdare şi să căutaţi motivele care stau la baza acestei agresivităţi: poate că, în trecut, pisica voastră a trecut prin experienţe traumatizante.

Pisica timidă evită, pe cât posibil, necunoscuţii şi este foarte sensibilă. Preferă să treacă neobservată şi cu siguranţă are, prin casă, un loc secret, numai al ei. Este mai degrabă o pisică meditativă, în stare să stea ore în şir pe pervazul ferestrei, gândindu-se la cine ştie ce. Nu îi place să cutreiere pe afară, preferând viaţa sigură de apartament, unde are mâncare şi căldură. O pisică timidă nu este însă lipsită de afecţiune; din contră, este un companion drăgălaş, preocupat să le facă pe plac stăpânilor. Va sta liniştită în braţe, unde toarce fără nici o grijă. Este o pisică ascultătoare şi îi place liniştea.

Pisica extrovertită este verişoara hiperactivă a pisicii sociabile. O astfel de pisică este curioasă şi va găsi câte ceva de făcut. Poate transforma orice obiect din casă într-o jucărie şi poate să se ascundă în locurile cele mai neaşteptate (setare, dulapuri, maşina de spălat). Pisicile extrovertite cer permanent atenţie şi nu se sfiesc niciodată să miaune cu gura până la urechi, spunându-şi sus şi tare punctul de vedere. Pentru a fi sigure că sunt auzite de stăpân, vor face mult zgomot, vor zgâria canapeaua, scaunele sau tapetul. O pisică extrovertită se plictiseşte uşor şi suportă cu greu să stea închisă în casă. Aceste pisici sunt foarte inteligente – pot învăţa să deschidă singure sertare şi uşi; odată scăpate de sub supravegherea stăpânului, se vor lansa în adevărate „misiuni de recunoaştere” ale mediului înconjurător.

Forma capului şi personalitatea pisicii

Atunci când vrem să adoptăm o pisică, ne dorim ca ea să întrunească anumite trăsături de caracter: să fie afectuoasă sau independentă, harnică sau leneşă, curioasă sau reticentă. Putem însă ghici ce fel de temperament are o pisică? Se pare că da.

Ca şi în cazul oamenilor, despre care putem afla lucruri interesante studiindu-le fizionomia, forma pe care o are capul pisicii îi trădează caracterul. Feţele felinelor se încadrează într-una dintre următoarele categorii de forme fizice: pătrată, rotund sau triunghiulară.

Faţa uşor pătrată - sunt mari şi solide şi le place compania oamenilor, cărora încearcă chiar să le facă pe plac. Sunt pisici afectuoase şi le place să se alinte.

Faţa rotundă - este specifică pisicilor blânde şi docile, chiar un pic greoaie. Nu sunt prea energetice şi au încredere deplină în stăpân.

Faţa triunghiulară - este specifică pisicilor zvelte, cu un bun tonus muscular. Acestea sunt totodată delicate, dar şi curioase, isteţe şi energice,motiv pentru care se simt bine într-o familie activă.

Chiar dacă acceptăm că personalitatea unui animal poate fi influenţată de trăsăturile fizice, nu trebuie să minimalizăm importanţa factorului genetic.