Buna Mosule! Sunt eu, Perry dihorasul, iar langa mine se afla Jessica, catelusa (ea imi dicteaza).
Eu de abia am aflat ce inseamna toata chestia asta cu Craciunul deoarece nu l-am prins anul trecut, fiind in crescatorie si mai eram si nou-nascut.
Am implinit luna aceasta un anisor. Jessica are 3 anisori si jumatate dar nu vrea sa-mi zica daca a primit anul trecut ceva de Craciun sau nu (cred ca nu vrea sa imi fie ciuda).
Eu am devenit foarte cuminte ... de cateva luni nu mai <<capsez>> picioarele familiei. Si Jessy este insa foarte cuminte si ascultatoare caci e mai matura.
Cred ca iti dai seama ca ne-am ascuns cu laptopul in ultima camera sa nu ne prinda Ioana sau <<bunica>> ca sa iti scriem. Abia astept sa puna bradul caci aud intr-una de el dar nu stiu exact ce inseamna pana nu il vad cu ochii mei. Jessy spune ca este un pom cu bombonele (yammi ... incep sa devin nerabdator).
Si ca sa nu o mai lungim eu o sa trec direct la subiect!
De Craciun eu imi doresc foarte mult o hainuta, asa pe marimea corpului meu <<elastic>> caci vreau sa ies si eu in zapada cu Jessy si aici nu se gasesc ... si niste <<biscuiti sau gorgozele>> de dihori deoarece nu gaseste Ioana in Fagaras.
Jessy isi doreste tot asa, daca ii ghicesti marimea, un hanorac de iarna mai de fetite. Are o vestuta albastra de fas si e de baietei (ea este de talie medie dar totusi micuta, o poti vedea in poza la profilul Ioanei).
Daca se mai poate, imi doresc o jucarie de dihorasi numai si numai pentru mine ca sa nu mai fur chiar toti papuceii din casa.
Noi ne-am dori tare-tare mult sa vii la noi. Si daca vii, iti promit ca nu te capsez, pe cuvantul meu de dihoras ... iar Jessy nu te v-a latra deloc ca sa-ti tiuie urechile.
Aoleu! Vine Ioana ... ti-am mai fi scris dar, nu e timp!
Cu foarte mult drag,
Perry si Jessica.
Alte povestiri
Suntem niste pisici orfeline mutate dintr-un loc in altul in Bucuresti.
În mijloacele de transport in comun suntem obligaţi să călătorim alături de necunoscuţi. Este iarnă, o iarnă nehotărâtă: ba ninge, ba plouă. Iau autobuzul de la capăt până la capăt, instalându-mă pe un loc comod. Ropotele ploii mă umplu de fiori, gândindu-mă că nu mi-am luat umbrela, iar în curând voi înfrunta apa rece care mă va biciui cu forţă din cer. Feţele oamenilor sunt acoperite de căciuli, gulere şi fulare, doar ochii rămân vizibili pe deplin. E linişte deplină, ploaia ne-a moleşit pe toţi, doar în lunile verii, când maşina devine o seră ermetică spiritele se încing, ţipetele şi insultele nu mai contenesc.
Stau la fereastra asteptand fulgii de zapada, astept ca printr-o furtuna de fulgi sa zaresc sania ta trasa de reni.
Noi suntem din Piatra Neamt si ne numim Jimy si Linda, dar tu stiai deja asta.
Ma numesc Liza, am 4 ani si sunt odorul familiei.
