Pasarea sabot

Daca ati vedea abumarkubul sau "pasarea sabot", cu greu ati putea crede ca este ruda cu starcul de la noi. Si aceasta datorita aspectului sau deosebit.

Este o pasare inalta, de aproximativ 1,40 m, cu picioarele lungi si degetele terminate cu gheare puternice. Gatul, relativ scurt si gros, sustine un cap mare, un cioc enorm, lat, de forma unui sabot - de aici ii vine si numele. Cu acest cioc el clantane din cand in cand, scotand sunete ca si cum cineva ar lovi doua lemne intre ele. Penele ii sunt colorate uniform, in cenusiu. Pe cap are un mot, ce-i atarna spre spate.

Pasarea a fost descoperita de zoologi in 1849, in smarcurile din preajma Nilului Alb. Mai inainte, povestirile bastinasilor despre o pasare zburatoare cu un cap atat de ciudat erau considerate de calatori, dar mai ales de zoologi, drept legende din bogata lume de basm a africanilor. Descoperind-o, zoologii i-au zis Balaeniceps rex.

Abumarkubul poate fi intalnit, destul de rar, in diverse locuri din Africa. De pilda, pe malurile raului Gazelei si ale Nilului Alb ori prin tinuturile mlastinoase cu papirus. Cuibul si-l face din smarcuri, in mijlocul plantelor acvatice, din namol intarit si ierburi, ridicandu-l la peste un metru inaltime. Cuibareste in perioada ploioasa din iulie-august, cand femela face cateva oua alb-albastrii.

Se hraneste cu pesti pe care-i vaneaza stand la panda, ca starcii, pe malul apei. In lipsa, nu refuza nici micile animale de apa, prinse in namol cu ciocul sau caraghios.

Deoarece traieste in regiuni greu accesibile omului, viata abumarkubului este putin cunoscuta. Fiind rara si mai ales ciudata ca aspect, pasarea trezeste mult interes.