Paradontoza la caini

Paradontoza este o inflamatie a structurilor care sustin dintii, a tesutului gingival, a ligamentului paradonatal, alveolei (cavitatea mica) si cementumului (tesut conjunctiv asemanator dintelui care acopera radacina unui dinte si sprijina dintele). Este una dintre cele mai comune boli infectioase la caini si este cauzata de bacterii care alcatuiesc placa.

Fiind una dintre principalele cauze in pierderea dintilor, in stomatologie, paradontoza mai este cunoscuta si sub denumirea de “ucigasul silentios” datorita naturii sale distructive. Impactul total este dificil de masurat stiintific, dar paradontoza este numarul unu ca sursa de bacterii ce cauzeaza pneumonia de aspiratie la om. Cantitati mici de bacteri provenite de la parodontoza sunt eliberate in sange (bacteriemie), atunci cand mestecam sau ne periem zilnic pe dinti.

Parodontoza cauzeaza pierderea dintilor, dar si a masei osoase, ceea ce poate duce si la fractura de maxilar. Aceasta boala poate fi intalnita la aproape orice varsta si afecteaza peste 80% din cainii cu varsta de peste trei ani.

De asemenea, exista si alte probleme dentare la animalele de companie ce pot avea simptome similare cu cele ale paradontitelor canine. Prin urmare, este important sa excludem posibilitatea altor boli inainte de a stabili un diagnostic de parodontoza.

Testele de diagnostic sunt necesare pentru a recunoaste parodontoza canina si pentru a exclude alte boli. Testele pot include: un istoric medical complet si o examinare fizica, concentrandu-se pe un examen oral profund al cainelui, probabil in timp ce acesta este anesteziat. O analiza completa a gurii cu raze X, pentru a evalua dintii cainelui, precum si radiografiile dentare. 70% din structura dintelui este situata sub linia gingiilor si parodontoza nu poate fi corect diagnosticata, fara o evaluare a gingiilor.

Anestezia generala este necesara pentru un examen oral general. Testele suplimentare de diagnostic pot include: analize chimice ale sangelui, o hemograma completa si un sumar de urina pentru a determina starea generala de sanatate a pacientului. Pentru cazurile cronice de parodontoza se recomanda o cultura anaeroba.

Atentie la…

- respiratie urat mirositoare

- sangerarea gingiilor

- pierderea dintilor

- extrudarea dintilor

- retragerea gingiilor

- pierderea apetitului

Dintii pot fi salvati, in general, pana cand si-au pierdut 75% din sprijinul osos de la una sau mai multe radacini.

Veterinarul iti poate recomanda urmatoarele:

- Medicatia antimicrobacteriana poate fi indicate cu o ora inainte de procedurile orale. Astfel de substante antimicrobacteriene sunt cele care vizeaza bacteriile negative anaerobe care pot aparea frecvent in gura. Medicamentele pot include clindamicina si o combinatie de enrofloxacina si metronidazol.

- Anestezia este necesara pentru tratamentul parodontozei. Anestezia este urmata de: clorhevidina, curatarea cu ultrasunete atat a dintilor de deasupra, cat si de sub gingii, lustruirea dintilor si curatarea radacinilor.

- Extractia (eliminarea dintelui) poate fi necesara in cazul in care un dinte nu mai poate fi salvat nicicum.

Principiul de baza este ca boala parodontala activa nu se va dezvolta in jurul unui dinte curat. Periajul zilnic al dintilor este cel mai important act de ingrijire pe care il poti face acasa. Tratarea la timp si ingrijirea dintilor poate fi un ajutor pentru a mentine o gura sanatoasa. Clatirile cu clorhexidina sau utilizarea pastei de dinti sunt excelente pentru uciderea placii de deasupra liniei gingiilor si ar trebui sa fie folosite zilnic in cazurile cronice sau refractare.

Leziunile parodontale pot fi progresive, de aceea este important ca ele sa fie monitorizate indeaproape. Tine aproape de medicul veterinar si fa vizite de reevaluare cat mai des posibil, la fiecare trei, maxim sase luni. Cel mai bun tratament pentru cainele tau il reprezinta combinatia intre ingrijirea la domiciuliu si ingrijirea profestionala veterinara. Ingrijirea doar la domiciliu poate fi critica pentru consecintele provocate de parodontoza canina.