Papagalul de vizuina

In Noua Zeelanda traieste un papagal nezburator, care ziua sta ascuns prin vizuini, iar noaptea iese dupa hrana, ca bufnita. Este papagalul de vizuina (sau kakapo), pe numele sau stiintific Strigops habroptilus.

Odinioara popula ambele insule ale Noii Zeelande. Astazi a disparut din cea sudica, iar in cea nordica mai poate fi gasit doar prin zonele impadurite, indepartate.

Papagalul de vizuina are marimea unei gaini, atingand o lungime de 50 cm. Penele sunt colorate in verde-masliniu,cu pete cafenii si galbene. Asemenea multor pasari din regiunea australiana nu este capabil sa zboare, cu toate ca are aripi. Pasarea nu dispune de "motorul" necesar aripilor: carena si muschii trebuitori miscarilor. Aceasta adaptare specifica se datoreaza lipsei unor dusmani carnivori terestri, care nu-l amenintau, pentru a-l forta sa zboare.

Ne putem inchipui ce ravagii au facut pisicile si cainii vagabonzi introdusi de europeni in Noua Zeelanda printre aceste pasari. Efectul il cunoastem: specia este pe cale de disparitie.

Chiar daca nu zboara, kakapo se catara cu usurinta prin arbori, ajutandu-se de ciocul sau puternic. Se hraneste cu fructe, seminte, radacini fragede, muguri etc. Parca aducandu-si aminte ca a fost candva zburator, cand coboara din arborii inalti se lanseaza din inaltimi,desfacandu-si aripile neputincioase si aterizand ca un planor. Pe sol, cand este in primejdie, fuge repede si se ascunde prin scorburi.

Ca orice pasare nocturna, are in jurul ciocului niste peri lungi, asemenea mustatilor mamiferelor. La cap seamana cu bufnita.

Noaptea scoate strigate puternice, caracteristice, ce-i semnalizeaza prezenta si ii pune astfel viata in primejdie. Este vanat de oameni pentru carnea sa gustoasa.