Din start trebuie stabilit ce se intelege prin caini salbatici in Australia.

Pisica (Felix catus) a ajuns in Australia cu primii colonizatori. Se banuieste ca ar fi fost introdusa chiar de expeditiile olandeze din secolul 17. Exista dovezi ale pisicii salbaticite inca de la jumatatea secolului 19. Eliberarea in salbaticie s-a facut pe toata durata primei jumatati a secolului 19 cu scopul de a controla soarecii, sobolanii si iepurii.

Vulpea europeana (Vulpes vulpes) a fost introdusa in Australia de catre colonistii pasionati de vanatoare. Introducerea s-a facut in mai multe etape, la mijlocul secolului 19, cu 2 episoade mai importante in 1871.

Conform zicalei “Ce face omul cu mana lui se numeste … lucru manual”, asa si intreg continentul Australia a cazut victima colonizarii britanice din secolul 17 cu toate efectele adverse survenite din acest fapt.

Totalitatea cailor care sunt proprietatea statului roman formeaza Herghelia Nationala. (Legea spune: din categoria Herghelia Nationala fac parte "totalitatea cabalinelor aflate in proprietatea publica a statului si cabalinele din sectorul privat subventionate de stat prin alocatie zilnica de intretinere").Din efectivul total de cabaline al tarii noastre (in jur de 800 de mii de cai), numai aproximativ 10 mii sunt cai de rasa, iar dintre acestia din urma cel mult 2870 pot ajunge in proprietatea statului. Herghelia Nationala reprezinta fondul genetic de cai de rasa ai statului roman, acesti cai sunt folositi pentru reproductie – mentinerea si ameliorarea (imbunatatirea) raselor. O parte din caii statului (armasarii de monta publica) contribuie si la imbunatatirea caracteristicilor intregului efectiv de cabaline din toata tara.

„Se târăsc alene pe fundul mării, precum orarul unui ceas, sau se cufundă în mâlul bogat în materii organice. Îi găseşti peste tot: din zona intercotidală până în adâncurile oceanului. Pribegind pe întinderile abisale aidoma unei turme de antilope în miniatură, ei se ospătează cu pulberea bogată în materii organice aşternută pe fundul oceanului.“ — Philip Lambert, custode al Royal British Columbia Museum.

Pe străzile oraşului Addis Abeba, capitala Etiopiei, a 16-a ţară din lume în privinţa densităţii populaţiei, măgarul este de mult timp un important mijloc de transport. Majoritatea conducătorilor auto s-au obişnuit cu prezenţa acestor animale şi ştiu că, de regulă, măgăruşii îşi cunosc bine drumul şi nu dau uşor înapoi. În plus, nu le e teamă de aglomeraţia din trafic. Trebuie să fiţi atenţi la poverile lor mari, căci măgăruşii nu se uită îndărăt. Dacă nu vreţi să vă murdăriţi de cărbune, de bălegar uscat sau de orice altceva, ar fi bine să nu le staţi în cale!

În multe mitologii, calul era animalul călărit de zeul-soare, însă mai târziu apar care trase de patru cai sau de doi, ca în cazul zeului grec Helios. În mitologia nordică, Odin se deplasa călărind un armăsar cu opt picioare, numit Sleipnir. Sacrificarea cailor era rezervată zeilor şi asociată ritualurilor funerare, asigurând puterea pe care o deţinea noul rege, putere simbolizată prin soarele care răsare.

Cangurul rosu este cel mai mare marsupial si traieste exclusiv in Australia. In ciuda dimensiunilor sale, consuma numai iarba si frunzele lastarilor tineri.

Dintre toate mamiferele marine delfinul este cel mai cunoscut si indragit. Cu toate acestea, multe lucruri nu sunt cunoscute inca despre viata delfinilor jucausi ce pot fi vazuti la malul marilor.

Magnificul lup de tundra traieste in regiunile inguste, linistite, ale indepartatului Pol Nord, ce sunt acoperite de intuneric timp de cinci luni pe an.

Cainii poseda un simt al mirosului exceptional: datorita acestei calitati, ei sunt folositi in activitati din cele mai diverse, precum depistarea explozibilului, a drogurilor, a persoanelor disparute. In afara de depistarea altor animale salbatice, in Italia si Franta cainii sunt folositi si in cautarea trufelor, care cresc sub pamant la o adancime de pana la 30 de centimetri.

Toxice sau neofensive pentru animale?