Otita externa

Intrebarile comune cu care se confrunta cel mai adesea un veterinar ne determina sa credem ca putini sunt aceia care reusesc sa identifice primele semne ale unor afectiuni aparute la nivelul urechilor cainelui, dar si ca tipul acesta de afectiuni, si in special otita externa, este una dintre infectiile des intalnite la un caine.

Bolile asociate urechilor sunt printre cele mai frecvente afectiuni in special in randul animalelor de casa. Termenul medical pentru inflamarea canalului auricular extern este "otitis externa". Se estimeaza ca peste 20% dintre caini sunt afectati de aceasta boala.

Asa se face ca nu de putine ori se intampla sa auzim pe stapanul unui caine intrebandu-se retoric, dar si consultand un veterinar, de ce urechile cainelui sau emana un miros groaznic, si de la ce anume ar putea proveni acest tip de miros. Tot la fel de bine, stapanul isi poate observa foarte des cainele in timp ce acesta se scarpina asiduu in urechi, dar nu isi poate explica aparitia secretiilor lipicioase precum si a particulelor inchise la culoare. La fel de natural se poate sa i se para unui om ca al sau caine isi freaca urechile de covor, negasind nimic in neregula in acest gest. Insa, in aceeasi masura, stapanul se intreaba de ce oare cainele sau face asta.

Cauzele si semnele afectiunilor auriculare

Singurul care poate decide exact cauza imbolnavirii auriculare la caine este veterinarul. Si asta numai dupa o atenta examinare medicala sau dupa un examen de laborador, deoarece paleta din aceasta sfera este una foarte larga.

Bolile auriculare pot fi provocate de alergii de contact sau alergii alimentare, caz in care trebuie tratata si alergia nu numai infectia urechii. Printre cauze se mai regasesc infectiile cu bacterii si fungi, cum ar fi Malassezia pachydermatis, sau parazitii urechii, precum Otodectes cynotis, mai putin intalnit insa la caini. Corpuri straine, precum acei scai care se agata de blana cainilor si care pot patrunde si in canalul urechii, se numara, de asemenea, printre cauze. In aceeasi categorie se mai inscriu traumatismele provocate de scarpinatul excesiv, ca si excesul de cerumen regasit adesea la cainii cu urechi mari, clapauge. La fel de vinovate de producerea infectiilor auriculare sunt si dereglarile hormonale, precum hipotiroidismul, ca si afectiunile ereditare si tumorile.

Cel mai reprezentativ semn al afectiunii auriculare este mirosul neplacut la nivelul urechilor, urmat adesea de secretii. De banuit trebuie sa va dea si scarpinatul obsesiv al urechii, ca si scuturarea capului sau aplecarea acestuia intr-o parte. Dar cel mai sigur semn este sensibilitatea crescuta la atingere in jurul urechilor, ca si roseata sau inflamarea lobului sau a canalului urechii. Nu in cele din urma, in acest caz, cainele poate intra in depresie sau poate deveni irascibil.

Tratament in functie de cauza

In cazul in care infectia a fost provocata de o alergie de contact, tratamentul aplicat va consta in folosirea unei solutii de curatat, antihistmatice, precum si a unor suplimente pe baza de acizi grasi. In schimb, pentru infectii bacteriene sau cu fungi se va impune un tratament cu antibiotice, sustinut de o igiena zilnica stricta a urechilor.

Fungii pot cauza probleme grave la nivelul urechilor, remarcate prin prezenta unui exudat maroniu, de consistenta ceroasa si cu un miros neplacut. De multe ori, tratarea acestui tip de infectie e foarte dificila. In ceea ce priveste afectiunile provocate de parazitii urechii, curatarea si tratamentul aplicat local la nivelul urechii ar putea sa elimine problema destul de repede. Este posibila insa si continuarea tratamentului in saptamanile ce vor urma, asta in functie de produsul utilizat.

Cat despre infectiile auriculare bacteriene, cele care pot prezenta un miros neplacut si o secretie galbuie, acestea impun neaparat utilizarea de antibiotice. Glucocorticoidele precum dexametazona sunt de cele mai multe ori incluse in acest tratament menit sa reduca inflamatia urechii. Acutizarea unei infectii auriculare bacteriene poate duce inclusiv la raspandirea infectiei in interiorul urechii, de aceea o astfel de infectie trebuie tratata cu maximum de atentie.

Si nu in cele din urma, in situatia infectiilor provocate de dereglarile hormonale sau alergiile alimentare, terapia trebuie sa include un tratament general, precum tratamentul hormonal sau imunoterapia.

Cum se mentine igiena urechilor

Indiferent de cauza afectiunii, pastrarea in permanenta a unei bune igiene a canalului auricular se impune automat.

Urechea cainelui are o forma asemanatoare literei L, de aceea reziduurile se colecteaza cu usurinta in coltul acesteia. Pentru a le indeparta, se va folosi un produs de curatare in interiorul urechii. Acest tip de produs trebuie sa fie usor acidic, dar, atentie, nu trebuie sa intepe. Se maseaza baza urechii timp de 20-30 secunde pentru a inmuia si inlatura reziduurile, acestea urmand sa fie indepartate cu un betisor pentru urechi. Procedura se va repeta pana la inlaturarea totala a reziduurilor. Cainele va fi lasat apoi sa-si scuture urechile pentru a inlatura lichidul in exces. La final, se sterge lobul urechii cu un prosop.

In functie de afectiunea urechii, se poate impune repetarea procedurii de doua ori pe zi. Betisoarele de urechi se vor folosi doar pentru curatarea lobului urechii si a partii vizibile a canalului. Impingerea mai adanca a betisoarelor pe canal va duce mai degraba la patrunderea reziduurilor in interiorul urechii si nu la indepartarea lor.

In unele situatii, afectiunile urechilor sunt foarte dureroase, de aceea, pentru o curatare eficienta a urechilor este necesara chiar o anesteziere a cainelui. Daca observati o reactie de disconfort a cainelui in timp ce ii curatati urechile, puteti vorbi cu el, sau ii puteti oferi in acest timp o recompensa. Ulterior, puteti trece la o activitate distractiva, care sa-l determine, pe viitor, sa accepte procedura.

Dupa ce urechea e deja curata lasati-l un timp pentru a se usca. La final, puteti aplica orice medicament prescris in prealabil. Dar nu uitati, urmariti intotdeauna sfatul veterinarului.

Prevenirea afectiunilor auriculare

Mentinerea igienei urechilor este in primul rand cea mai la indemana solutie pentru a avea un caine fara probleme de santate. Este foarte adevarat ca urmele de cerumen pot fi prezente, insa asta nu exclude nicidecum mentinerea igienei sau verificarea saptamanala a urechilor cainelui. In mod special, daca aveti un caine “pasionat” de inot, care are urechi clapauge sau sufera de afectiuni ereditare, se recomanda o igiena mai riguroasa, de preferat de trei ori pe saptamana. Urmati intocmai metoda de curatare a urechii indicate mai sus. In plus, daca parul din zona urechilor este mai lung, acesta poate fi prins cu o agrafa care sa permita aerisirea corespunzatoare a urechii.