Naparlirea este un proces natural de schimbare si regenerare a firelor de par, necesar pentru adaptarea la conditiile climatice sezoniere. In general, pisicile isi schimba blana de doua ori pe an: primavara, cand pierd "haina groasa" de iarna, si toamna, cand isi pregatesc "imbracamintea", pentru a se proteja de frig.
Semn de sanatate
Naparlirea periodica este, insa mult mai evidenta la pisicile care traiesc afara, decat la cele care traiesc in casele noastre - asta fiindca la pisica domestica, obisnuita cu aerul conditionat vara si cu caldura de la calorifer iarna, naparlirea poate deveni o stare constanta.
Asadar, nu te supara pe pisica ta daca iti lasa par prin toata casa, fiindca este perfect normal sa se intample acest lucru. Pisicile naparlesc pentru a scapa de parul deteriorat sau mort de pe corp, care, daca nu este indepartat, poate provoca iritatii.
In general, naparlirea este considerata un semn de sanatate, fiindca pisicile bolnave nu naparlesc. Procesul este in mare parte influentat de lumina naturala, sau mai bine zis de cat de mult este expusa pisica la lumina soarelui intr-o zi, dar variaza foarte mult de la o rasa la alta si de la un mod de ingrijire la altul. De asemenea, la fel ca si oamenii, unele pisici naparlesc mai mult, altele mai putin, dar la fel de adevarat este ca pisicile pot naparli excesiv in perioadele de stres.
Sfaturi utile
Naparlirea nu poate fi oprita deoarece este un fenomen absolut normal si natural. Cu toate acestea, exista cateva lucruri pe care le poti face pentru a evita, in mare parte, efectele neplacute ale acestui proces:
1. Perie pisica o data pe zi, sau chiar mai des! Periatul zilnic este obligatoriu in aceasta perioada. Astfel, vei evita ghemele de blana si inghitirea acestora de catre pisica si, in plus vei favoriza aerisirea pielii, eliminand din start posibilitatea aparitiei alergiilor si a eventualelor afectiuni dermatologice.
2. Alege peria in functie de blana pisicii. Pentru blana scurta sunt potrivite periile moi, cu dintii scurti si desi, pentru a elimina cat mai mult din parul mort, dar care sa nu raneasca pielea pisicii. Pentru blana lunga, e bine sa folosesti perii putin mai dure, cu dintii mai rari si mai lungi, care sa poata descalci eventualele ghemotoace.
3. Periatul corect presupune miscari continue, efectuate cu blandete, in directia cresterii firelor de par.
4. Orice pisica trebuie obisnuita cu periatul de la varste fragede. Multe pisici adora sa fie periate, insa altele suporta greu aceasta operatiune.
5. Ofera pisicii o dieta cat mai calitativa si echilibrata! Sanatatea pisicii este reflectata si de aspectul blanii. Cu cat pisica are o dieta mai echilibrata, cu atat sanatatea sa va fi mai buna, iar blana mai frumoasa si naparlirea mai moderata.
6. Periatul trebuie facut usor, in perioade scurte, intr-o atmosfera pozitiva si trebuie oprit la protestele pisicii.
7. Folosirea recompenselor poate face ca sedintele de periat sa fie placute. Cu cat o faci sa ii placa mai mult, cu atat mai dese si mai lungi pot fi momentele dedicate acestei indeletniciri.
8. Pisicile cu parul lung trebuie sa fie periate intai cu un pieptene cu dintii mari rari, apoi cu unul cu dintii mai desi.
9. In perioada de naparlire, este recomandata cel putin o samponare a blanii, in special la inceput, pentru a elimina masiv parul mort. Desi poate fi refractara la inceput, pisica se va simti mult mai bine dupa baie.
10. Schimba mai des apa din bolul pisicii, deoarece se poate ca firele de par cazute atunci cand bea apa sa o deranjeze si sa refuze sa mai bea in continuare. Este bine ca pisica sa fie hidratata corespunzator.
Datorita parului scurt si lipit de corp, rasele Devon Rex si Cornish Rex sunt renumite pentru faptul ca naparlesc foarte putin, iar pisicile din rasa Sphynx nu naparlesc deloc, intrucat sunt aproape total lipsite de par.
Stresul si imbolnavirea pot determina o pierdere excesiva a parului. O pisica cu o boala cronica, care naparleste, poate, de asemenea, avea leziuni ale pielii si la fel de bine o piele subtire si anormal de cutata si acoperita de cruste. In cazurile unei naparliri exagerate, un medic veterinar ar trebui sa-ti axamineze pisica.
Bibliografie
- Revista Pisica Nr. 103, martie 2010
Alte articole
Daca avem o pisica, pe care sigur o iubim, nu trebuie sa omitem vizitele la veterinar. Anual mergem cu pisica la veterinar pentru vaccinare pentru a o proteja de unele boli grave cum sunt: panleucopenia (afecteaza sistemul digestiv), rinotraheita si caliciviroza (afecteaza sistemul respirator), acestea se manifesta ca o raceala, de aceea sunt cunoscute sub numele de "gripa pisicii".
Alimentatia animalelor difera de cea a oamenilor, dar si de a altor animale datorita caracteristicilor fiecarei specii in parte.
Timp de multi ani, pescarii englezi au crezut ca daca le lasau acasa sotiile lor cate o pisica neagra, acestea le vor pazi de rele in timpul in care ei vor fi plecati pe mare, la pescuit.
Niste cercetatori americani se lauda ca au aflat secretul elegantei cu care felinele beau apa sau lapte, fara sa-si ude blana.
Studiile arata ca aproximativ 15% din populatia lumii este alergica la caini sau pisici. Circa o treime dintre americanii care sunt alergici la parul de pisica isi duc viata, oricum, in prezenta a cel putin o pisica. Un alt studiu arata ca, din 300 de adulti alergici la pisici care au fost sfatuiti de catre doctorul de familie sa renunte la animalele lor de companie, numai unul din cinci a facut acest lucru. Asta pentru ca, in ciuda alergiei, un trai linistit si confortabil alaturi de pisica ta este perfect posibil, cu conditia sa respecti cateva reguli de baza.
