Există 22 de specii diferite de muşte ţeţe, toate trăiesc în Africa subsahariană. Si masculii, şi femelele, se îmbuibă cu sângele vertebratelor, sugând la o singură înţepătură o cantitate de sânge echivalentă cu de trei ori greutatea lor.
Ele se ospătează cu o varietate mare de animale care pasc - şi dintre cele originare din Africa, şi dintre cele care nu sunt autohtone. Ele înţeapă şi oameni. Înţepătura este o rană adâncă, dureroasă, ca cea făcută de o armă ascuţită, pentru a putea suge sângele. Ea produce în acelaşi timp şi mâncărimi, şi dureri. În urma înţepăturii apare o umflătură.
Muştele ţeţe sunt foarte pricepute în munca lor. Nu-şi pierd vremea bâzâind deasupra capului tău. Ele pot zbura spre tine ţâşnind ca din puşcă, iar apoi, nu se ştie cum, frânează şi aterizează atât de uşor, că nici nu le simţi. Ele pot fi ca nişte hoţi; uneori nici nu ştii că ţi-au furat puţin sânge decât după ce pleacă, când tot ce-ţi mai rămâne de făcut este să estimezi pagubele.
De obicei, ele caută carne expusă la vedere, însă, uneori se hotărăsc să se târască pe un crac de pantalon sau pe mâneca unei cămăşi, după care fac o incizie într-un vas de sânge. Sau, dacă vor, pot să înţepe şi prin haine - aceasta nu este o problemă pentru o insectă care poate străpunge chiar şi pielea tare a unui rinocer.
Unele varietăţi de muşte ţeţe transmit o boală provocată de nişte micuţi paraziţi numiţi tripanosome. Când musca ţeţe suge sângele unui animal care are această boală, ea înghite sânge care conţine aceşti paraziţi. Ei se dezvoltă şi se înmulţesc în interiorul muştei. Când musca înţeapă un alt animal, paraziţii trec de la muscă în fluxul sanguin al animalului. Boala se numeşte tripanosomiază. Forma care apare la animale poartă numele de nagana.
Există medicamente care vindecă nagana, însă unele guverne nu permit utilizarea lor decât sub supravegherea unui medic veterinar - aceasta din motive bine întemeiate, întrucât luarea unor doze parţiale nu numai că provoacă moartea animalului, dar şi produce paraziţi care devin rezistenţi la medicamente.
Musca ţeţe transmite de la om la om un alt tip de tripanosom. Această formă de tripanosomiază se numeşte boala somnului. Aceast somn nu este un somn fericit. În faza de început se semnalează o stare de rău generală, oboseală şi febră mică. Apoi se instalează o stare de somnolenţă, febră ridicată, dureri articulare, edeme, iar ficatul şi splina se măresc.
Prin rolul pe care îl are în decimarea vitelor, musca ţeţe a ocrotit fauna africană. Imense zone ale Africii seamănă cu păşunile din vestul Statelor Unite - pământul putând să întreţină şeptelul. Însă mulţumită muştelor ţeţe, animalele domestice sunt ucise de tripanosome ce nu ucid animalele indigene care pasc.
Bibliografie
- revista National Geographic
- Foundations of Parasitology
Alte articole
Fluturii, care fac parte din familia Lepidoptera, sunt fascinatia oamenilor care studiaza comportamentul si morfologia lor.
In timpul iernii majoritatea animalelor dispar din fata ochilor nostri. Mai raman doar cateva specii de pasari, mamifere si pesti. Unde dispar celelalte animale?
Buburuza (Coccinella septempunctata), denumita si gargarita sau mamaruta, este o insecta care traieste pe toate continentele. In Marea Britanie este cunoscuta sub numele de labybird, care insemna "pasarea doamnei".
Lacustele sunt unele dintre cele mai cunoscute insecte. Traiesc practic in toate locurile unde exista vegetatie, iar extraordinara lor capacitate de a sari le-a transformat in unele dintre insectele preferate atat de cei mari, cat si de cei mici. Cu toate acestea, sub infatisarea lor simpatica se ascunde o impecabila masina de devorat.
Plosnitele sunt niste adevarati "vampiri". Plantele, animalele si chiar oamenii devin adesea victime ale acestora, dat fiind faptul ca, de-a lungul evolutiei lor, au reusit sa se adapteze in asa masura incat au ajuns sa ocupe cele mai diverse habitate, atat terestre cat si de apa dulce.
