Magnifica pasare Flamingo

In lumea pasarilor, intalnim multe specii care ne incanta prin frumusetea si coloritul penajului. Flamingo ocupa insa un loc aparte, datorita coloritului de un roz delicat, pe care il pun mai bine in evidenta cele cateva pene negre ale aripilor, dar si datorita formei ciudate ale ciocului cu varful negru si curbat aproape in unghi drept. Nicio alta pasare nu are gatul si picioarele mai lungi decat flamingo.

Aceste pasari se hranesc printr-un perfectionat mecanism de filtrare al malului: pe laturile ciocului exista cate un grilaj de lamele fine; limba carnoasa actioneaza ca un adevarat piston, aspirand, cand ciocul este deschis, apa amestecata ca mal; cand ciocul se inchide printre lamele, in timp ce organismele - alge, viermi, dar mai ales racusori minusculi - sunt retinute si inghitite.

Inainte de imperechere masculii se aduna in grupuri compacte si alearga fara tel, cu gatul intins si ciocul indreptat spre cer, fara nici o sincronizare si intr-un vacarm de sunete guturale. Dupa imperechere, cei doi parteneri isi construiesc impreuna cuibul din gramajoare de mal, asezate sub forma unui trunchi de con. Partea superioara a cuibului are aspectul unei cupe. Aici, femela depune un singur ou, cocit pe rand de ambii parinti. Dupa 30-32 zile, din el iese un pui cu ciocul drept si cu corpul acoperit de puf cenusiu. In timp ce parintii se hranesc pe intinsul lacului, puiul se alatura tinerilor din colonie, intr-un soi de crestere. Raman in preajma parintilor inca vreo 10 zile, primind un lichid secretat din gusa acestora, cu deosebita valoare nutritiva.

Este un adevarat miracol modul in care adultii, in vacarmul si forfota celor 30.000 de pasari, isi recunosc puiul.

Flamingo are destui dusmani, precum: acvila pescar, hienele, sacalii si gheparzii, de care trebuie sa scape zburand sau grupandu-se compact. Si zborul la joasa altitudina al avioanelor poate perturba coloniile in perioada cuibaritului. In anumite regiuni, chiar oamenii vaneaza aceste pasari. Dar, nu atat de mult ca pe vremea romanilor, care foloseau la ospetele lor, ca pe o delicatesa foarte apreciata, limbi de flamingi. Mai aproape de vremea nostra, penele roz sau rosii erau folosite pentru a impodobi palariile doamnelor.

Cum flamigii sunt mai vulnerabili in cursul somnului, dorm rar, iar atuci cand o fac, inchid numai un ochi. Cercetatorii au tras concluzia ca, in astfel de situatii, flamingii isi odihnesc o singura emisfera a creierului. Inchizand, pe rand, cate un ochi de mai multe ori, schimba deci emisfera, asa ca se trezesc "in forma", fara ca supravegherea imprejurimilor sa fie intrerupta.

Pentru ca flamingii rozi europeni sunt pasari migratoare, se intampla ca, in timpul acestor lungi calatorii, mici grupuri sa ajunga in locuri departate de cele unde traiesc de obicei. Asa  se face ca, in 1900 si 1910, grupuri de mici flamingi au fost semnalate si pe teritoriul tarii noastre.