Lupul

Astazi exista in Romania foarte putini lupi. Datorita densitatii mari a populatiei si defrisarii nesabuite a padurilor, acest carnivor s-a rarit, ramanand in realitate putine exemplare periculoase. A intrat mai mult in legenda si povestiri infricosatoare…

Lupul e de marimea unui caine zdravan, dar are pieptul mai puternic, picioarele mai lungi, ochii mai departati, urechile ascutite, ridicate intotdeauna in sus. Coada o poarta oblic, in jos.

Se stie ca aceasta fiara salbatica nu poate intoarce capul precum cainele, insa poate tine intre falci un carlan gras, in timp ce fuge cu el spre padure.

Corpul lupului e acoperit cu par marunt, des si de culoare cenusie (sura), uneori inchisa, alteori deschisa. Blana se schimba prin naparlire de unde si proverbul: "Lupul isi schimba parul, dar naravul ba."

Lupoaica naste in vizuina 4-10 lupusori, care seamana cu niste catei jucausi.

Despre acest animal salbatic, care ataca prada in haite, se zice ca e "igienistul padurii". Foamea il sileste sa inghita cadavrele gasite si astfel el curata padurea. Lupul mai vaneaza iepuri, caprioare, vulpi si alte mamifere batrane sau bolnave. Are insa un mare cusur: e prea lacom. El nu se multumeste, ca ursul, sa ia atata carne cat ii trebuie, ci omoara cu nemiluinta. Cand intra in stana, sfasie 10-20 de oi. Din toate, e evident ca nu-si alege decat una singura, pe care o taraie in desisul padurii, lasand dupa festin numai oasele.

Lupul consuma numai carne. Vara traieste singuratic gasindu-si lesne hrana, caci consuma orice, inclusiv soareci sau broaste. Dar iarna, e tare periculos! Se aduna impreuna cu alti lupi in haite (cate 10-20 de exemplare infometate) si in urlete care te fac sa incremenesti, ies din codrul inzapezit si se abat spre sate. Sfasie animale sau oameni. Daca un om incoltit se urca in copac, lupii rabdatori asteapta sa coboare zi si noapte. Uneori nici focurile de arma nu-i sperie. Cand sunt hamesiti de foame, se sfasie si se devoreaza intre ei. "Cumatrul lup" e o dihanie cruda, stricatoare si foarte primejdioasa pentru turme.

Altadata, era vanat fara mila. Blana deasa era asternuta pe jos in loc de covor sau se confectionau din ea haine calduroase si gulere.

Pe vaci si pe boi lupul ii ataca de la spate si le sfasie burta cu coltii ascutiti. Pe cal il pandeste cu grija, caci se teme de copitele lui puternice. Lupul asteapta de obicei momentul prielnic in care calul nu este atent. Il apuca de nari, iar calul fiind mai mare, incearca sa-l izbeasca si sa-l invarteasca prin aer. Dar victima ramane tot calul, care, obosit si ametit, cade la pamant, cand lupul sfasie abdomenul calului si-i mananca cu lacomie maruntaiele. De aceea, cand un om e lacom, se zice ca e flamand ca un lup.