Logare
Utilizator:
Parolă:
Ai uitat parola?

Nu ai cont? Crează-ţi unul, durează numai câteva secunde! Click aici.

e-pets.ro
iulie 2014
LMMJVSD
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031   

DogMaster - Dresaj canin

dihori.ro

Asociatia pentru protectia animalelor Robi

Lulu - un Bichon Maltez mai special V

   Share
Utilizator de nivel “Argint” Manuela_Moriani (19 martie 2010)

caine  Lulu 

Caine - Lulu

Timpul trecea iar eu nu simteam nici o ameliorare la labuta ... faceam gimnastica in continuare, mergeam de 3 ori pe zi la domnul doctor al meu personal sa imi schimbe bandajul - pentru ca eu taram labuta iar bandajul se tocea.

Intr-o zi, domnul doctor al meu personal - domnul Mateescu -, ii spune lui Manu ca vede cat de mult tine la mine si stie ca ar face orice pentru mine dar a venit momentul sa ia o decizie pentru mine si labuta mea pentru ca exista riscul sa fac infarct sau ceva de genul pentru ca sangele meu incepuse sa se coaguleze. Labuta mea nu mai era buna si Manu a fost pusa in situatia sa aleaga ... ori ma vrea mort dar cu cele 4 labute ...ori ma vrea viu dar cu o labuta amputata.

De ce nu se facea bine labuta mea? Pentru ca am avut dubla fractura suprapusa care mi-a intrerupt nervul senzitiv si din pacate nu s-a vazut la prima radiografie.

Dupa o discutie destul de lunga cu domnul doctor, Manu si cu mine am sosit acasa si i-am povestit si lui mami - si mami i-a dat dreptate doctorului. Eu de la accident nu am mai fost acelasi, muscam si nimeni in casa nu se putea misca nici macar un pas fara voia mea. Probabil din cauza ca m-am lovit si la cap. Asadar trebuia luata o decizie cat mai repede posibil pentru ca era in joc viata mea.

Dupa plansete si discutii, fetele mele au luat decizia: amputarea labutei. Au sunat la doctor sa imi faca programare pentru operatie si totodata si sterilizare ... nuuu ... sterilizare nu ... pai si eu ce mai fac? E culmea ... cica se zice ca daca sterilizezi un caine devine mai bland ... in cazul meu nu a fost asa pentru ca tot al dracutului am ramas ... fac ce vrea coada mea.

Asadar singura posibilitate era amputarea labutei, a facut programarea pe data de 3 iunie 2005 ... 2005 nu era chiar un an special dar 3 iunie da, era ziua de nastere a lui mami meu.

In dimineata operatiei toti au fost cu sufletul la gura. Am plecat spre cabinetul veterinar eu cu nasica mea si cu Manu si Adi, un bun prieten al fetelor mele. Eu eram mai vesel ca oricand ... Ei au crezut ca probabil nu stiu ce o sa mi se intample dar eu stiam.

Am ajuns la cabinet, am asteptat putin si am intrat. Pe sotia domnului doctor nu o prea suport eu asa, dar am salutat-o cu o privire destul de ignoranta ... in fine ... l-am vazut pe domnul doctor si repede-repede la el, m-am ridicat in 2 labute pe dansul si am inceput sa dau din coada ... o veselie pe mine de chiar si dansul s-a mirat. Am fost pus pe masa si tac ... o injectie cu anestezic ... asteapta sa se faca efectul ... asteapta ... nimic, eu tot vesel eram. Au asteptat ei mult si bine ca eu tot vesel eram si umblam peste tot. Au hotarat sa imi mai faca o injectie ... tac ... eu nimic ... tot vesel ... cu nasul peste tot sa vad eu ce este prin cabinetul acela. Au mai asteptat ... doctorul s-a gandit ca nu a folosit anestezic ... de unde?! ... era anestezic ... e ceva anormal, nu a mai vazut asa ceva, eram atat de puternic si sanatos incat anestezia nu isi facea efectul. A trebuit sa imi faca a 3-a injectie ... tac ... ooo ... parca incep sa ametesc ... hopa stanga ... hopa dreapta ...ma asez ca nu e bine ... ZZZzzz ... ia sa dorm eu putin. Fetele m-au pupat si m-au mangaiat iar domnul doctor le-a spus ca au luat decizia cea mai buna pentru mine. Cu lacrimi in ochi si sughituri au plecat, pentru ca nu au rezistat sa stea acolo sa ma vada. Hmmm ... femeile astea ...

S-au intors cam dupa o ora ... eu eram deja iesit din operatie si asezat intr-o cusca. Incepusem sa ma trezesc ... eram eu putin ametit dar nu conteaza. Cand m-au vazut au inceput iar sa planga ... eram bandajat si la labuta si sub coada ... bijuteriile mele ... offf! Manu m-a luat in brate si daca nu ma pupaaat ...

Am plecat spre masina, nasica s-a urcat repede in dreapta si Manu m-a plasat in brate la ea. Repede-repede dar CU ATENTIE am ajuns acasa ... a condus cu atentie ca sa nu ma zgaltaie. Eu ma uitam la Manu atent si eram cuminte, cred ca a fost singura data cand am fost cuminte dupa accident.

Am ajuns acasa unde mami meu ma astepta cu nerabdare, imi pregatise deja patul ca sa ma odihnesc cum trebuie ... am fost asa de bucuros cand m-am vazut acasa. Asa ... m-au asezat in pat si au plecat la bucatarie sa povesteasca ... mami era foarte preocupata pentru mine si a intrebat fetele cand am voie sa mananc pentru ca deja imi pregatise un piept de pui asa cum imi place mie cu legume fierte. Toata povestirea nu cred ca a durat mai mult de 5 minute de cand m-au pus in pat iar pentru ca bucataria este locul unde imi place sa stau cel mai mult, m-am dat frumos jos din pat, eram putin turmentat, dar incet-incet am ajuns in capatul holului unde la dreapta erau fetele. M-am asezat sa imi trag suflul si am intins gatul astfel incat sa nu fiu vazut, ca sa ma uit cu coada ochiului ce fac in bucatarie ... sa nu care cumva sa imi manance mancarea ... Pui? A zis cineva piept de pui?

Eu eram ascuns bine (asa credeam) dupa zid dar m-a dat de gol un sfert din nas si un sfert din ochiul stang ... au inceput sa rada cand m-au vazut. Mami m-a chemat la ea iar eu incet-incet m-am dus ... cu nasul pe sus pentru ca simteam un miros atat de buuun ... ce avem in meniu azi mami? Am mancat, am baut apa si m-am dus inapoi in pat, am urcat singur ... topaiam pentru ca nu stiam sa merg inca in 3 labute si mai cadeam in nas din cand in cand ... dar nu ripostam, ma ridicam si mergeam mai departe.

Mai tarziu am iesit afara sa imi fac nevoile pentru ca sunt un baiat educat. Atata bucurie pe vecini cand m-au vazut. Am uitat sa va spun ca domnul doctor a trebuit sa imi faca anestezie cat pentru un porc mistret pentru ca am fost foarte rezistent ... adica eu sunt mistret? Porc stiam ca sunt (cand fac boacane prin casa ) dar mistret ... hmmm adica am un suflet salbatic, nu?

Nu am notat decat o mica diferenta inainte si dupa operatie ... inainte taram labuta dupa mine, dupa operatie ma simteam mai liber ... puteam sa alerg ... si credeti-ma ca ALERG, nu-i gluma! Alerg dupa pisici, dupa vecinul meu cu masina alba ... si mai alerg si dupa Mihai ... si azi, dupa mai bine de 5 ani, nu l-am uitat ... stiu ca el m-a tinut nemiscat in ziua accidentului cand am fost la doctor sa imi coasa arcada si stiu ca m-a tinut si la prima radiografie ... nu l-am uitat ... nu, nu ... mrrr ...

O sa va povestesc si de vecinul cu masina alba si despre Mihai, si despre cum am prins un hot in mansarda blocului ... dar asta data viitoare ...

Va pup!

Cu drag ... mrrr ... Lulu.

P.S.: Asta este ultima poza facuta cu putin timp inainte de operatie.



Comentarii la acest articol
1. (19 martie 2010, 14:45:36)
Adăugat de: Utilizator de nivel “Stea”  - Membruanyta-maria
Suspansul acesta ma omoara
Foarte draguta povestioara. Ma bucur ca Lulu s-a facut bine si ati ales 3 labute, dar el sa fie sanatos!
2. As vrea ... (26 martie 2010, 14:33:49)
Adăugat de: Utilizator de nivel “Argint” Manuela_Moriani
As vrea sa le multumesc din tot sufletul persoanelor care au depus atata efort intelectual si fizic pe tot parcursul acestor intamplari...incepand de la sora mea Aura si vecinul nostru Mihai Butucea care l-au dus imediat pe Lulu la doctor acordandu-i primul ajutor ,continuand cu Dl Doctor Elefterescu de la Universitatea Veterinara din Bucuresti si imi cer mii de scuze ca nu imi mai aduc aminte numele doamnei doctor de la Spitalul Ilioara,acea persoana miniona care il chema "Lulutza" si care a avut atata grija de el,asistentilor atat de zi cat si de noapte care au avut rabdare cu mine si insistentele mele telefonice dar nu in ultimul rand Dlui Doctor Mateesc Cosmin si sotia dansului,Dna Doctor Mateescu Romanita care au terminat perioada de chin a lui Lulu...aaaa...si lui Sebastian (Sebi) asistentul veterinar care venea acasa la noi de 2 ori pe zi pentru gimnastica recuperatorie...daca am omis pe cineva imi cer scuze...Datorita lor Lulu meu este in viata,happy si rau
VA MULTUMESC .


Alte povestiri
O plimbare cu Linda

A trecut ceva timp de cand nu am fost cu Linda la o plimbare. A venit frigul, zapada si nu ne-am mai dus... Dar, ieri, am iesit cu ea intr-un parc.


Mi-am salvat singur catelul de la moarte

Cainele meu a paralizat la picioarele din spate. Medicii mi-au spus ca nu mai e nici o sansa sa-l vindecam. Nu am vrut sa cred si pana la urma am reusit singur sa-l vindec de aceasta suferinta.


Ne-a speriat foarte tare Mancs...

Saptamana trecuta, miercuri dimineata, Mancs a disparut. Bunicii l-au cautat de la 8 pana la 11 si nu l-au gasit. Pe la ora 13, m-a sunat bunicul sa-mi spuna vestea cea rea, care m-a socat. Nu stiam ce sa fac. Ma invarteam in camera si plangeam. Am sunat-o pe mama si dupa ce a ajuns acasa (aprox. 20 minute), impreuna cu sora mea ne-am dus la bunica.


Un catelus gasit pe strada

Intr-o iarna, fiind la bunicii mei cu sora mea si cu verisorul meu, ne jucam pe strada, ne bulgaream si radeam.


Leo, un catel deosebit

Leo, alintat Leutu, este fostul meu catel.