Liliacul

Zboara noaptea, aproape neauzit, fiind socotit in credinta veche populara ca duh necurat, suflet fara odihna al copiilor nebotezati ... liliacul, iata unul dintre animalele care nu se bucura de o reputatie prea buna. Fie ca il asociem cu vampirii, fie ca ne este teama de el pentru ca tinem la podoaba noastra capilara, nu putem spune ca liliacul este unul dintre animalele noastre preferate. De aceea vom incerca sa aflam cate ceva despre aceste animale.

Liliecii apartin mamiferelor, ordinul Chroptera (kheir=mana si pteron=aripa), fiind singurele mamifere capabile de zbor activ si de durata. In Romania traiesc cam 30 de specii din cele 1.100 cate se cunosc in prezent. Au corpul acoperit cu blana deasa, de culoare inchisa. Capul, relativ mic in raport cu corpul, prezinta ochi mici, o gura larga si urechi cu pavalioane mari, cu pliuri interne. In jurul narilor au pliuri tegumentare curioase.

Talia corpului este mica, asemanatoare unui soarece. Cel mai mare liliac de la noi (Nyctalus noctula) incepe sa zboare chiar inainte de apusul soarelui, luandu-se la intrecere cu pasarile.

Scheletul liliacului este usor, alcatuit din oase subtiri, iar osul pieptului are o carena mica (os intalnit doar la pasari) de care se prind muschii pieptului, bine dezvoltati. Membrele se termina cu cate 5 degete fiecare. Primul deget al membrelor anterioare este liber. Intre urmatoarele 4 degete ale membrelor anterioare, membrele posterioare si coada se intinde o membrana numita patagiu, cu ajutorul careia se poate zbura. Ghearele membrelor posterioare, bine dezvoltate, sunt curbate si servesc la agatat in mod pasiv. De altfel, asa se si odihneste, infasurandu-se in colonii mari, inghesuiti unii in altii, pentru a se incalzi.

Mirosul, auzul si pipaitul sunt foarte bine dezvoltate. Laringele emite ultrasunete proiectate pe nas sau pe gura, care sunt reflectate de obiectele din jur si apoi captate de pavilionul urechii. In felul acesta se poate orienta foarte bine noaptea, chiar daca simtul vazului este slab dezvoltat. Fenomenul se numeste ecolatie.

Speciile de la noi din tara se hranesc cu insecte, dar exista specii ce mananca fructe, polen, nectar sau chiar specii carnivore (ce se hranesc cu amfibieni, soparle, pasari, soareci si chiar alti lilieci mai mici). Cel putin trei specii de lilieci mananca si pesti mici, pe care ii prind zburand deasupra apei, cu membrele posterioare in apa. Asocierea cu vampirii este datorata unor specii din America de Sud, care se hransc cu sange (de exemplu, Desmodus rotundus). Acesta ataca, mai ales noaptea, animale si, mai rar, oameni, carora le provoaca rani si le sug sangele.

Imperecherea are loc toamna, iar primavara femela naste 1-2 pui golasi, cu pleoapele lipite, cu membrele putin dezvoltate. Puii raman agatati de corpul mamei un timp, apoi, cand aripile se mai dezvolta, incep sa zboare, revenind la pieptul mamei doar cand simt vreo primejdie.

In afara de o teama nejustificata, omului nu ii fac nici un rau. Singurul lucru pe care il stiu cei mai multi oameni este ca, daca ti se prind in par, nu ii mai poti da jos decat cu foarfecele. Se pare ca este ceva adevar aici. Atunci cand parul este lasat liber, ultrasunetele nu se mai lovesc de el ca de un corp compact, trec prin el si nu se mai intorc la urechea liliacului pentru ca acesta sa-si dea seama ca acolo este ceva si atunci intra ca intr-o plasa.

Daca tinem cont de faptul ca sunt mamifere insectivore (pot manca chiar 10 kilograme de tantari pe parcursul unei vieti), atunci intelegem ca liliecii sunt animale folositoare. Putini stiu insa ca sunt animale ocrotite de lege nu numai la noi in tara, ci si in intreaga Europa. In Romania exista chiar si un ONG specializat in protejarea liliecilor.