La 'vanatoare' de pasari rare

A sosit momentul sa va invit intr-o excursie virtuala prin parcurile Bucurestiului, in zonele umede si impadurite aflate nu la mare distanta de Capitala, mai exact in Parcul Natural Comana. Scopul excursiei? Vanatoarea! Dar nu cu pusca, ci cu obiectivul aparatului de fotografiat. Sper sa fiu un "ghid" bun.

Dar, inainte de "a pleca" in excursie as vrea sa verificati daca aveti tot ce va trebuie la voi: imbracaminte comoda si discreta (fara culori tipatoare), incaltaminte comoda, solutia contra tantarilor (neaparat), binoclul, aparatul de fotografiat si eventual un determinator de pasari. Nici un carnetel pentru notite nu ar strica.

Stiati ca din cele peste 400 de specii de pasari care pot fi intalnite pe teritoriul Romaniei, 101 specii sunt considerate a fi rare, vulnerabile sau periclitate, iar unele chiar au disparut? Din pacate, numarul acestora devine tot mai mare odata cu distrugerea habitatelor naturale si a desecarii zonelor umede.

In calatoria noastra virtuala voi impartasi doar cateva detalii despre aceste minunatii ale naturii, sperand ca veti fi destul de intrigati sa deveniti adevarati exploratori si in realitate.

Pelicanul (Pelecanus onocrotalus), desi acum mai bine de un secol cuibarea si prin mlastinile care existau in locul Bucurestiului de astazi, distrugerea habitatelor si omorarea acestuia pentru ca se hraneste cu peste l-au dus in pragul disparitiei. Astazi, foarte rar se mai poate vedea, in general spre Dunare, fiind mai comun doar in Delta Dunarii si in zona apropiata acesteia.

Cormoranul mic (Phalacrocarax pygmeus), desi este mai ales o pasare a Deltei Dunarii, poate fi observat usor pe lacurile din Bucuresti (Morii, Herastrau sau Vavaresti). Acesta se hraneste cu pesti mici sau cu alte animalute acvatice aflate in lacuri.

Buhaiul de balta (Botaurus stellaris) este o pasare greu de vazut, dar mai usor de auzit, mai ales spre seara, cand sunetul caracteristic (de la care a primit si numele) se poate auzi din stuf. Daca vreti sa-l vedeti, cele mai bune sanse sunt la lacul Vacaresti, unde inca exista mult stuf. Inarmati-va cu destula rabdare pentru o reusita.

Daca nu vi se pare o pasare interesanta, atunci va inselati, pentru ca atunci cand se afla in pericol aceasta pasare te uimeste, intepenind in loc, ridicandu-si ciocul spre cer si intinzandu-si tot gatul si corpul, imitand stuful din jurul ei, iar partea amuzanta este ca in bataia vantului se va legana si ea odata cu natura dimprejur.

Starcul de noapte (Nycticorax nycticorax) este o pasare relativ comuna prin lacurile capitalei Romaniei, mai ales primavara si toamna, cand este in pasaj. Toamna, pe langa adultii cu penaj atat de caracteristic in gri, negru si alb, veti putea observa tineretul cu usurinta datorita penajului maroniu cu pete mai deschise.

Starcul rosu (Ardea purpurea), desi este o pasare mare, cel mai adesea este invizibila in "lanul" de stuf in care traieste. Uneori poate fi observat in zbor ori un cap iesind din stuful mic sau din papura.

Egreta mica (Egretta garzetta) si egreta mare (Ardea alba) sunt, cu siluetele lor gratioase si culoarea alba a penajului, o prezenta usor observabila in si pe langa ape. Vara, pe spatele acestora se pot observa pene mai deosebite. Aceste pene sunt si cele care le-au adus moartea si le-au impins spre pragul disparitiei. Din fericire, astazi numarul acestora a crescut datorita protectiei de care au beneficiat.

Tiganusul (Plegadis falcinellus) este o prezenta mai exotica in zona Bucurestiului. Ciocul mare, puternic, curbat in jos si coloritul brun cu reflexii verzi aduce mai degraba a pasare din zona tropicala, si chiar asa si este, el fiind o ruda a ibisilor din zonele calde ale globului.

Lebada de vara (Cygnus olor) este o pasare de apa care se poate vedea mai ales iarna in Bucuresti. Si cine nu o cunoaste? Penajul alb imaculat al adultilor si masculii ce parca sunt niste corabii cand inoata usor pe suprafata apei sunt usor de recunoscut. Dar cine nu cunoaste povestea "Ratusca cea urata"? A bobocului de lebada crescut de o rata, pui care se credea atat de urat?

Uliul cu picioare scurte (Accipter brevipes) este cel mai rar uliu de la noi din tara. Si poate ca nu o sa va vina sa credeti, dar el cuibareste chiar si in Bucuresti. Este foarte asemanator cu uliul pasarar (Accipiter nisus), de care se deosebeste prin coloritul mai pal al penajului, dar mai ales prin ochii sai de culoare neagra, comparativ cu ochii mari galbeni ai uliului pasarar.

Acvila tipatoare mica (Aquila pomarina) este o prezenta rara a padurilor din jurul Bucurestiului. Cine are norocul sa o vada va ramane puternic impresionat de maretia pasarii, de aripile late, care parca au degete la capatul lor.

Cocorul (Grus grus), care in trecut era atat de comun, incat era considerat unul dintre vestitorii primaverii. Astazi, abia mai pot fi observate cateva exemplare zburand in stoluri in forma de "V".

Ciocantorsul (Recurvirostra avosetta) si piciorongul (Himantopus himantopos) prin silueta lor amintesc de berze reduse la scara. Sunt pasari care-si duc viata mai ales la malul apelor, unde din malul acestora isi captureaza hrana. Ciocantorsul se remarca prin ciocul curbat in sus, iar cand se hraneste parca ar cosi prin apa mica. Mai trebuie sa stiti ca puii de cioc-intors se nasc cu ciocul drept si doar odata cu cresterea lor isi capata forma caracteristica.

Pupaza (Upupa epops) este cunoscuta de toata lumea prin intermediul cartii "Amintiri din copilarie", scrisa de Ion Creanga. Ea poate fi observata, dar mai ales auzita si prin Bucuresti, unde tot canta parca incercand sa-si pronunte numele. Ea cuibareste prin scorburile arborilor sau in gauri din ziduri. Interesant la aceasta este mecanismul de aparare impotriva dusmanilor in perioada cand este la cuib. Astfel ca la femela, in aceasta perioada, glanda uropigiana (de deasupra cozii) produce o grasime urat mirositoare. Preacunoscuta creasta a pupezei este vizibila doar daca pupaza este agitata/speriata.

Matasarul (Bombycilla garrulus) este un oaspete de iarna al parcurilor, unde apare datorita existentei copacilor cu fructe. Este numit matasar datorita penajului ca de catifea. Un nume interesant il are in Anglia, unde este numit "waxwing" (aripi de ceara), numit astfel pentru ca unele dintre penele aripilor prezinta niste formatiuni rosii, cu aspect de ceara.

Corbul (Corvus corax), desi era in pragul disparitiei, astazi efectivele acestuia sunt aproape refacute datorita protectiei de care a beneficiat. Toata lumea stie cat de inteligente sunt ciorile in general si corbii in special. O astfel de dovada este data si de stilul nou de constructie a cuiburilor. Astfel ca, in grilajul stalpilor de inalta tensiune acestia au gasit loc de facut cuib. Aceasta le ofera si o protectie sporita, cat si posibilitati de ocupare a unor habitate noi, cum sunt zonele fara copaci, arborii fiind folositi in mod normal pentru cuiburi.