Buna. Eu sunt Ketty, o pisica europeana, batranica, dar foarte iubitoare cu stapana mea.
Eu m-am nascut pe strada, cred ca mama mea m-a abandonat. Cand m-a luat acasa, nu mai avea animale, eu eram singura. Dupa cativa ani a aparut Betty, o catelusa neagra care a fost adoptata de la cineva care nu o mai vroia. Imi aduc aminte ca am fatat la ea in cusca si ca a fost o mama adoptiva buna pentru puii mei, eu cand plecam la plimbare ea ramane cu ei si ii incalzea.
Cand a crescut, din pacate, s-a facut foarte rea, nu putea veni nimeni pe la noi si a trebuit sa renunte stapana mea la ea, dar nu pe strada ci a dus-o la tara. Am fost si eu odata la tara si m-am jucat cu Betty prin gradina cu iarba si flori. Dupa un timp mai lung, a aparut si Nikita. Dar de ea nu prea imi place. Sa va si spun de ce: este egoista, vrea sa i se acorde atentie si iubire doar ei, cred ca a uitat ca eu am fost inaintea ei. Acum stiu ca ea trebuie sa fete, inseamna ca o sa devin bunica, poate.
Eu am avut odata puiuti, care au fost adoptati imediat. Apoi am fost sterilizata, cica e mai bine asa. A mai venit o pisicuta neagra acasa la mine, dar dupa cateva saptamani a plecat, poate avea stapani de aceea s-a intors la ei.
Vreau sa va spun ca nu imi place zapada, de cand s-a pus doar o data am iesit. Nu imi place cand ploua, nu ies de sub pat. Iar acum a mai venit un animal, un hamster. Sa va spun, dar cred ca v-a spus mami. Se pare ca am doborat cusca Adei. Cam atat despre mine, sper ca nu am scris prea putin. Sper ca v-a placut aceasta povestioara, un fragment din viata mea. Pe curand!
ramona_balan
si eu am o iubire "europeana" aproape identica
Alte povestiri
Viscol mare! Bate vantul cu putere si suiera, rascoleste prin toate ungherele. Alb peste tot. Ce-mi place! Tare tare de tot imi place. Stau cu nasul lipit de geam si ascult. Nu aruncati cu pietre in mine, ca doar stiti ca iarna nu-i ca vara!
Am sa va povestesc istorioara lui Toby.
Buna ziua. Ma numesc Tontonel si am 4 ani. Sunt foarte cunoscut printre motani.
Coada este unul dintre cei mai noi prieteni ai mei. A aparut in viata mea printr-un salt impresionant pe fereastra bucatariei. Un pervaz aflat la o inaltime destul de accesibila pentru o mica felina de talia si varsta lui.
Nu, nu am de gand sa mai povestesc o data - pe scurt - pataniile Albei-ca-Zapada. Nemuritoarea poveste, nascocita acum vreo 200 de ani de fratii Grimm, e prea bine stiuta si iubita de toti copiii mari si mici ai lumii. Am pus acest titlu pentru ca asa mi-a venit sa o numesc pe acea pisica orfana, a carei poveste am auzit-o de curand.
