Hrănirea broaştei ţestoase

Majoritatea broaştelor ţestoase acceptă o mare varietate de mâncare, însă necesităţile lor, în ceea ce priveşte dieta, sunt foarte stricte şi o hrănire inadecvată poate duce la o moarte timpurie.

Stomacul ţestoaselor este la fel de mare ca şi capul lor. Majoritatea, în special cele tinere, trebuie hrănite zilnic. Pentru o ţestoasă cutie adultă hrana zilnică înseamnă 3 linguri de mixtură vegetală şi câteva râme. Atunci când cercetează locul în care este hrănită de obicei, puteţi fi sigur că ţestoasa dumneavoastră este flămândă.

Calciul este necesar atât pentru oase, cât şi pentru creşterea carapacei, la acesta animale. Ca să metabolizeze calciul, broaştele ţestoase au nevoie şi de vitamina D₃ – multe specii pot utiliza vitamina D₃ pe care o găsesc în mâncare, altele, cum ar fi speciile deşertice (broasca ţestoasă egipteană – Testudo Kleimanni) sau ţestoasele care stau expuse la căldură (ţestoasa-hartă – Graptymys Kohni) au nevoie de lumina soarelui sau de o lumină cu spectru complet în habitat, pentru a putea produce necesarul de vitamina D₃ în pielea lor.

În vederea furnizării de calciu, aproape pentru orice ţestoasă este necesară salata – mărunţită şi amestecată, pentru ca ţestoasa să nu mănânce doar părţile care îi plac, şi preparată din vegetale bogate în calciu, precum păpădia, morcovii, avocado, sfecla verde, conopida, andivele şi sfecla suedeză, sau din fructe, precum : afinele, coacăzele şi cantalupul.

Pentru broaştele ţestoase marine, ca specia cu carapace moale şi cele alunecătoare din Florida, salata trebuie să fie doar un supliment pe lângă felul principal format din peşte, râme şi raci.

Broaştele ţestoase semiacvatice, care îşi împart timpul între apă şi uscat, preferă în general o mâncare mixtă formată din râme, fructe şi insecte – greieri, viermişori.

Broaştele ţestoase de uscat, speciile de pădure şi câmpie, se descurcă bine hrănindu-se cu fructe şi vegetale, proteinele obţinându-le din râme sau din mâncarea comercială pentru ţestoase. Broaştei ţestoase din regiunile deşertice, cum ar fi cea de câmpie cu pinteni, trebuie să i se dea şi fân pe lângă dieta cu vegetale.

Prea multe proteine pot cauza deformaţii ale carapacei ţestoasei. Deşi broaştele ţestoase au un metabolism bun, ele au nevoie şi de mişcare – prăzile nevertebrate, ca râmele şi insectele, pe care vor trebui să le “vâneze”, vor creşte nivelul lor de activitate şi ţestoasele nu vor deveni obeze. O digestie normală poate avea loc doar la o temperatură optimă – aceasta variază de la o specie la alta, însă este cuprinsă între 25 – 32 °C.

Majoritatea ţestoaselor de apă primesc apa necesară din spaţiul acvatic în care trăiesc, altele primesc multă umezeală din alimentaţia de natură vegetală, însă nu strică să aibă în habitatul lor şi un vas cu apă proaspătă.