Habitatul soparlelor in captivitate

Soparlele au nevoie de un habitat care sa le confere confortul fizic si emotional. Confortul fizic inseamna ca temperatura custii si umiditatea trebuie sa fie in aceleasi limite cu cele din habitatul natural al soparlei, iar confortul emotional se refera la starea de siguranta pe care trebuie sa o simta animalul.

Soparlele se impart in 3 mari categorii:

- soparle atat de mari, incat putine lucruri din mediu le deranjeaza (dragonii Komodo)

- soparle care fug din fata pericolului (soparla cu coada bici si iguanele)

- soparle care prefera sa se ascunda atunci cand se simt in pericol (gecko-leopard si anolele)

Soparlele prea mari nu trebuie crescute in captivitate, sunt si protejate de lege. Soparlele alergatoare au nevoie de mult spatiu pentru a se putea plimba, dar este greu sa li se ofere un spatiu de marimea unei camere - pentru un trio de soparle de 25 de cm lungime, de exemplu.

Multi crescatori de soparle folosesc un acvariu de sticla, peste care aseaza o sita. Pentru majoritatea soparlelor, un acvariu de 75 l (60 cm lungime, 30 cm latime si 30 cm adancime), ofera un spatiu destul de larg. Pentru soparlele mai mici se poate utiliza un acavriu de 50 l sau chiar de 40 l.

Soparlele, ca toate reptilele, folosesc temperatura din exterior pentru a-si mentine organismul intr-o stare de functionare normala. O soparla care se afla la o temperatura foarte scazuta nu poate sa se miste sau sa digere hrana din stomac si face frecvent pneumonie.

Desi fiecare specie de soparle are anumite necesitati de temperatura (de cel putin 27 ^oC), macar la unul din capetele custii trebuie creata o zona de incalzire de aproximativ 35 ^oC. Temperatura se poate asigura cu ajutorul unei surse de lumina, dar la aceasta trebuie sa se adauge o perna electrica. Cand este incalzit doar un capat al acvariului, se creeaza un gradient de temperatura, astfel incat soparla isi poate alege singura temperatura care ii prieste.

Soparlele sunt animale care isi apara teritoriul si pentru a le stimula acest comportament se pot crea in terariu bariere vizuale, oferind astfel o ascunzatoare. In acest sens se pot folosi mici bucati de ramuri, bucati de scoarta de copac sau cutii confectionate din plastic de culoare inchisa, prevazute cu o gaura de intrare.

Soparlele au nevoie zilnic de apa. Aceasta poate fi asigurata daca se pune in terariu o farfurie putin adanca cu apa sau un vas prevazut cu un sistem care sa faca apa sa bolboroseasca. Bulele de apa sunt pentru acele soparle care nu beau apa statatoare. Aceste sisteme sunt formate dintr-un vas cu apa la care se ataseaza un tub care face legatura la o pompa de aer.

Se pot umezi plantele si peretii custii in fiecare zi sau o data la doua zile. Aceasta metoda este utilizata pentru soparlele arboricole, care nu coboara pe pamant, si pentru cele de desert, care beau picaturi de roua.

Unii crescatori folosesc o sticla picuratoare, un vas plin cu apa, cu o gaura la baza, pozitionat deasupra custii. Picaturile de apa se scurg prin gaura, dupa care cad pe fundul bazinului.

Pe podeaua custii trebuie pus un substrat (asternut) din bucati de ziar sau de prosoape de hartie. Pentru soparlele mai mici, prosoapele de hartie sunt cea mai buna alegere. Aceste soparle sunt prea usoare pentru a le sifona, iar prosoapele sunt absorbante si usor de inlocuit atunci cand se uda sau se murdaresc. Ziarul absoarbe umezeala intr-o anumita masura si tinde sa nu se increteasca, dar suprafata sa plana ar putea ingreuna mersul sau alergatul soparlelor.

Pietrisul este cel mai bun substrat si poate fi curatat usor, prin punerea lui intr-o galeata si spalarea cu furtunul.

Muschiul de padure nemirositor este de semenea un substrat bun, deoarece are proprietati absorbante si in el se pot face vizuini, astfel incat soparla sa se simta in siguranta. Asigura si o aderenta mare si confera custii un aspect natural.

Hartia de ziar sub forma unor cocoloase va da un aspect deosebit custii si va prezenta toate avantajele muschiului si ale altor materiale.

Substraturile usoare sau ganulare pot fi usor ingerate o data cu mancarea. Substraturile dintr-o singura bucata, cum sunt carpetele de custi, ofera o buna aderenta si, in general, sunt usor de intretinut, dar majoritatea lor nu sunt la fel de bune absorbante ca muschiul sau ca alte substraturi asemanatoare, iar fecalele se vad foarte clar.

Crearea unei varietati de suprafete in terariu, ofera posibilitatea soparlei sa se catere, sa exploreze si sa se ascunda dar da si un aspect mai atractiv custii. O cusca prevazuta doar cu un substrat din prosoape de hartie sau din ziar nu va permite decat introducerea unui vas cu apa si unei cutii ascunzatoare, ca decor. Custile cu muschi sau pietris ofera mai multe variante de decorare.

Pentru soparlele de desert, cusca se va decora cu bucati din tulpini de cactus si pietre. Plantele vii, chiar si cele de desert, tind sa adauge putina umezeala unui loc deja inchis.

Pentru speciile de padure, cum ar fi geko sau iguanele, se poate pune in terariu filodendron, senseveria pitica, ramuri pentru catarat si lespezi verticale de scoarta de copac. Ramurile trebuie sa aiba o grosime de 1,5 ori mai mare decat diametrul soparlei, pentru ca aceasta sa se poata catara in siguranta, si trebuie prinse bine, ca sa nu alunece.