Găseşte-ţi câinele în cazul în care se pierde

Toţi câinii de companie ar trebui să aibă asupra lor cel puţin un element de identificare. Există mai multe elemente de identificare ce pot fi folosite singure sau în combinaţie.

Cei mai mulţi oameni folosesc o plăcuţă cu datele de identificare pe care o agaţă de zgarda câinelui, şi de obicei, aici se specifică şi vaccinul antirabic. Aceste elemente ID sunt necostisitoare şi disponibile în orice cabinet veterinar sau prin companii on-line. De asemenea, cele mai multe pet shop-uri le au la vânzare, iar unele magazine au o maşină care le pot fabrica pe loc.

Unele elemente ID sunt realizate cu o fâşie de material reflectorizant, care ajută animalele de companie să fie văzute pe timp de noapte. Altele sunt confecţionate din plastic, şi astfel se reduce zgomotul specific emis de plăcuţele de tablă. Bineînţeles că sunt şi tăbliţe de lux, încrustate cu pietre preţioase, sau cele de metal cu datele gravate. Poţi cheltui o mulţime de bani pe astfel de plăcuţe, sau din contră, doar câţiva lei.

O altă metodă comună de identificare a câinelui este tatuajul. Spre exemplu, toţi ogarii de curse sunt tatuaţi după ureche încă de când sunt pui. Pe una dintre urechi au tatuată data de naştere, iar pe cealaltă un număr de serie. Aceste tatuaje sunt folosite pentru a identifica câinii pe parcursul carierei lor de curse. De asemenea, sunt şi proprietari de alte rase care se decid să-şi tatueze câinele. Însă, de cele mai multe ori, aceştia nu optează pentru tatuajul pe ureche, în schimb, câinele este tatuat pe interiorul piciorului din spate.

Tatuajul nu este recomandat câinilor blănoşi, ci mai degrabă acelora cărora pilozitatea le avantajează vizibilitate asupra tatuajului. De regulă, tatuajul reprezintă un număr şi nu numele proprietarului sau adresa acestuia, aşa că se recomandă un element în plus de identificare pe lângă tatuaj.

Cel mai nou şi mai modern ID pentru câinele tău este microcipul. În fapt, microcipul este un obiect mic de metal, cam de mărimea unui bob de orez. Acesta este introdus subcutanat cu ajutorul unei seringi în spate între omoplaţii câinelui sau în ceafă, şi rămâne în organism fără să sufere nicio modificare. Aparatul are o memorie internă, cu un număr unic, ca un cod de bare. Acesta e citit cu ajutorul unui scaner.

Dar pentru că, nu toată lumea dispune de un cititor de microcipuri, se sugerează ca proprietarii să utilizeze şi alte metode de identificare a câinelui pe lângă microcip. Scanerele folosesc unde simple radio care nu dăunează sănătăţii câinelui, iar microcipul nu are baterii, aşa că nu trebuie nimic înlocuit niciodată. În plus, microcipul nu are piese mobile care s-ar putea desprinde.

Alegând cel puţin unul dintre elementele de identificare de mai sus îţi poţi ajuta câinele să fie adus acasă în cazul în care se rătăceşte.