Foca cenusie

Avand trei metri si jumatate lungime si 315 kg, foca cenusie (Halichoerus grypus), datorita stratului sau gros de grasime, poate trai si in ape inghetate in care omul ar muri in cateva secunde.

Cu ochii mari si blana catifelata, focile cenusii ofera o imagine placuta pe malurile parasite ale marilor. Se diferentiaza de viteii-de-mare prin forma alungita si conica a nasului. Sunt inotatori excelenti, multumita corpului hidrodinamic si inotatoarelor puternice.

Mod de hranire si vanatoare

Alimentatia focilor se adapteaza ofertei de peste din momentul respectiv. Cu ochii mari si corneea putin rotunjita, vede bine si in apele tulburi. In timpul vanatorii, auzul si mirosul sunt incomparabil mai importante decat vazul, astfel chiar si focile salbatice ajung cu usurinta la prada.

Adevaratele foci nu prezinta urechi externe, dar nu au un organ de auz intern extrem de bine dezvoltat ce le ajuta la prinderea pestilor. La scufundare acest organ se inchide, pentru ca apa sa nu patrunda inauntru. In timpul vanatorii aceste animale folosesc probabil acelasi sistem de ecolocatie, ca si delfinii.

Obrajii si mustatile sunt foarte sensibile: foca in urmarire percepe vibratiile din apa determinate de prada inspaimantata.

De indata ce foca cenusie descopera un peste, incepe sa-l urmareasca si fiind rapida, in scurt timp il si prinde. Continutul in hemoglobina al sangelui focii este mare, astfel ca poate sta sub apa chiar si douazeci de minute.

Reproducere

Perioada de imperechere a focii cenusii este intre lunile septembrie si decembrie. Pentru nastere, femelele se duc pe mal.

Deoarece imperecherea are loc la scurt timp dupa fatare, masculii se afla si ei acolo, pentru a-si marca teritoriul de imperechere.

Femela naste un singur pui, pe care il alapteaza 14-17 zile. De regula malul marii este plin de foci, astfel ca mamele trebuie sa-si protejeze puii, pentru a nu fi striviti. Puii se nasc cu o blana alb-bej, care in 3 saptamani se schimba treptat in cenusiu, culoarea de tineret. Tot in aceasta perioada femela devine din nou fertila si isi pierde interesul pentru pui. Masculii mai in varsta si mai experimentati domina malul si ocupa zonele in care sunt cele mai multe femele. Deoarece focile nu formeaza cupluri, masculul se imperecheaza cu fiecare femela din zona sa.

Dupa imperechere, femelele pleaca de pe malul "nuptial" in cautarea hranei. Isi parasesc puii, astfel acestia trebuie sa se descurce singuri. Acestia manati de foame, ajung in final mare.

Foca si omul

Omul vaneaza focile de milenii. Blana animalelor o foloseau pentru imbracaminte, iar grasimea o prelucrau pentru obtinerea uleiului de lampa. Pentru locuitorii multor sate de pe malul marii, carnea focilor a fost hrana principala.

In ultimele decenii, focile tinere au fost ucise pentru blana lor alba si cea de culoarea nisipului, folosite in industria modei. In zilele noastre, blana de foca nu mai este la moda datorita ecologistilor, ce au evidentiat oamenilor suferintele produse animalelor, doar pentru a purta blanuri frumoase.

Foca cenusie nu este agreata peste tot. Conform pescarilor, acestea consuma cantitati de somon si cod. Cercetatorii nu sunt de acord cu aceasta deoarece, conform studiilor, foca cenusie nu ameninta efectivele de pesti.