Explicatia comportamentului canin

"Comportamentalistii" care incearca sa inteleaga motivele comportamentului nedorit la caini, studiaza in munca lor de cercetare diverse cauze posibile.

In primul rand, sunt interesati in a aduna cat mai multe informatii legate de trecutul cainelui. Care au fost conditiile de crestere?

Din nefericire, aceste informatii nu sunt intotdeauna accesibile in totalitate. Trebuie deci in acest caz sa fie cautate si alte explicatii posibile in mediul inconjurator si in contextul de viata al cainelui si in mod particular in mijlocul mediului sau familial.

Se verifica, de exemplu, daca acuzatiile care sunt facute sunt justificate. De exemplu, in cazul in care animalul care se pretinde a fi greu de stapanit este un reprezentant al unei rase foarte predispuse sportului, dar care nu este suficient plimbat de catre stapanii sai, le vom propune partilor implicate sa petreaca mai mult timp impreuna.

Unele ajustari sunt suficiente pentru a atenua tensiunile, in cazuri de acest fel, cand simplele neintelegeri reciproce alterneaza doar temporar relatiile dintre om si caine.

Dar, in cazul in care cainele are atitudini extreme cand este lasat singur, fie prin emiterea de zgomote puternice, prin distrugerea a tot ceea ce se afla in habitatul sau sau prin eliminarea nevoilor fiziologice in casa, atunci este evident ca acesta se simte amenintat de o mare primejdie. Acest tip de manifestare nu poate fi rezolvat cu doua sau trei sfaturi sumare.

La fel ca si conditiile de dezvoltare, presiunea modelatoare a mediului in care cainele este situat este examinata cu prioritate, deoarece, inainte de toate, contextul de viata reprezinta originea multor probleme comportamentale.

Acestea pot fi efectul comportamentului stapanilor, ritmul de viata, obiceiurile, constragerilor impuse (uneori involuntar), care fac ca unii indivizi canini sa nu se poata adapta. Si pentru ca lucrurile sa stea si mai rau, respectiv conditii de crestere care nu au fost dintre cele mai optime, toate impreuna nu fac altceva decat sa dezvolte un comportament nedorit la caine.

De aceea, reamintim aici ca primele saptamani de existenta sunt deteminante pentru tot restul vietii unui caine: toate acumularile (bune sau rele) vor avea consecinte asupra manierei in care cainii vor reusi sa faca fata diferitelor situatii pe care le vor intalni de-a lungul vietii. Dar, un mediu pasnic are virtutea de a asigura linistea si de a reduce angoasele multor caini.

Conditiile de mediu si de dezvoltare nu pot ramane singurii factori de luat in considerare, deoarece la fel de determinata este si varsta animalului.

Pentru persoane care au avut deja ocazia sa vada un catelus crescand in casele lor, unele amintiri ale unor prostii, mai mici sau mai mari, facute de "micutul" in plina devenire, sunt uneori dureroase.

De la catelusul care rodea tot ce ii iesea in cale, pana la "adolescentul" mai mult preocupat de statutul sau vizavi de cei de aceeasi "speta", decat de stapanii sai, trecand apoi la "tanarul" care cauta sa se pozitioneze in grup, decat sa se conformeze autoritatii stapanului... Viata unui proprietar de caine nu este intotdeauna un lung fluviu linistit.

In calificarea unui comportament ca si enervant, ori a tulburarilor de comportament, exista o denaturare a faptelor care nu se poate face in mod constient. In fapt, este foarte normal pentru un individ tanar sa treaca prin diferite etape, care fac practic parte din procesul sau de dezvoltare.

Cum ar putea oare sa invete un catelus sa fie curat, daca nu are experienta a ceea ce se asteapta de fapt de la el?

Cum ar putea el sa invete ca nu are voie sa ia orice in gura, daca nu trece prin procesul necesar de invatare?

Cum ar putea el sa invete sa convietuiasca cu oamenii si alti caini, daca nu are ocazia sa traiasca in mod concret aceste situatii?

Avem de multe ori tendinta de a fi mult prea dornici in a invata un caine sa fie calm, matur si ascultator inca de la sosirea sa acasa, ori acest lucru nu este posibil. El trebuie sa evolueze, sa invete si sa traverseze diferite faze si nu putem face altceva decat sa-l insotim in toata aceasta experienta de viata.

Este de preferat sa eviti mustrarile pentru comportamentul neplacut si mai degraba sa iei masurile necesare de precautie pentru a-i oferi cainelui ceea ce de fapt el are nevoie pentru a se modela: reguli de viata in casa, exercitiu (adaptat taliei sale, ritmului de crestere, varstei si nevoilor sale), cu rabdare si consecventa.

Odata ce dezvoltarea timpurie este finalizata, adultul este in sfarsit bine pozitionat si echilibrat. Cu conditia ca bazele solide sa fi fost deja acordate. In caz contrar, acesta va fi la fel de greu de controlat ca un caine tanar nebunatic!

Desigur, starea de sanatate a animalelor ramane primordiala. Pentru a evita sa treaca pe langa o cauza biologica si pentru a se asigura ca problemele de comportament nu sunt un indiciu al unei afectiuni organice, medicul veterinar trebuie sa ia in considerare o serie de criterii.

- predispozitia rasei, legata de selectia umana: un terrier crescut, de exemplu, pentru a vana vulpi sau bursuci direct din barlogul lor, va avea, in mod normal, un caracter mult mai tenace decat un retriever de vanatoare care se specializeaza in aportul de vanat;

- bilile dobandite ca urmare a unei diete sarace sau a unei disfunctii interne: cainii dezolta, de asemenea, patologii care perturba intreaga biologie;

- accidentele, socurile si consecintele acestora: durerea, traumele, stresul resimtit au impact asupra atitudinii orcarei vietuitoare;

- defecte congenitale, infirmitatile, tulburarile senzoriale: un caine surd sau orb, handicapat motor sau cerebral nu are aceeasi acuitate ca un individ sanatos si performant 100%; altfel, diminuarea capacitatii sale il slabeste si poate duce la producerea diferitelor comportamente de adaptare;

- durerile diverse au si ele, de asemenea, rolul lor: ele angajeaza un raspuns foarte legitim de aparare;

- degenerarea senila: cu varsta, suntem mai iritabili si mai putin rabdatori. Si cainilor li se intampla la fel. Scaderea acuitatii senzioriale (catarcata, surditate legata de varsta etc.) si osteoartrita (sau degenerarea articulatiilor) provoaca panica, neincredere sau anxietate;

- evenimentele fiziologice, echilibrul hormonal, potentialul de parazitism (scabia, demodecia, viermi).

Citind aceasta lista care nu este echaustiva, vom intelege ca un examen veterinar in prealabil, inainte de vizita la un comportamentalist este intotdeana de dorit pentru a evita sa trecem astfel pe langa o problema fiziologica.

Un caine nu reactioneaza ca un om si de aceea este important sa intelegem psihologia acestuia pentru a-l educa mai usor.

Puneti in fiecare zi cainele in situatii de subordonare. Astfel nu vei demonstra doar ca tu esti seful, ci te va ajuta sa eviti sa te enervezi. Ofera-i o locuinta adaptata- cainii tineri, mai ales puii, pot roade mobilierul, pot face pipi etc. In masina, pune o cusca, o plasa sau grilaj si o husa pe scaune. Afara foloseste o lesa lunga pentru prima data. Poti gasi lese cu lungimea de 4 si chiar 5 metri in magazinele specializate.

Cainete tau va invata mai bine daca il vei motiva prin joc si buna dispozitie, decat sa il mustrezi! Fii consecvent in educarea cainelui tau, daca nu acesta va fi repede pierdut pentru cauza. Daca un lucru este interzis, atunci el trebuie sa ramana asa in permanenta, cel putin pentru cateva luni (de exemplu, cataratul pe pat) si nu in functie de starea ta de spirit.

Nn insista niciodata pe un esec. In cazul in care cainele nu reuseste sa faca un exercitiu, simplifica metoda. Nu uita sa-l feliciti si nu insista, vei avea ocazia sa reiei exercitiul mai tarziu.

Adopta un limbaj simplu: utilizeaza intotdeauna aceleasi cuvinte, de preferat scurte. De exemplu "sezi" e mult mai bun decat "vrei sa sezi, te rog". In plus, cainele este mult mai sensibil la tonul vocii tale si la gesturile tale, decat la cuvintele pe care le pronunti. Pentru a spune "nu", ia deci un ton hotarat, o fata nemiscata si ramai in picioare. Pentru a-ti felicita catelul, arata-ti entuziasmul cu voce tare, zambind si ghemuindu-te langa el ca sa il mangai. Este la fel de important sa eviti sa-ti "ametesti" cainele cu fraze lungi, neintrerupte. Vorbeste calm, pe un ton ferm, mai degraba grav.

Desi domesticit de mii de ani, cainele are nevoie sa-si regaseasca schema familiala care sa-i aminteasca de origini. Intr-o haita, cel de pe pozitia dominanta are o multitudine de prerogative (mananca primul, are cel mai bun culcus, trece primul de usa etc.) si cei dominati se spupun autoritatii sale. Cainele tau trebuie sa inteleaga ca seful haitei este omul si nu el. Daca adopti un catelus sau un caine tanar trebuie sa fi deosebit de atent la momentul adolescentei. Aceasta este perioada in care cainele va incerca sa testeze si sa urce in ierarhia familiala.

Pentru a reduce gradul ierarhic al cainelui tau:

- nu il lasa sa doarma in camera ta, cu atat mai putin in patul tau sau pe canapea;

- serveste-i masa dupa ce termini tu de mancat si nu-i da nimic de mancare atunci cand esti la masa, in special atunci cand cere;

- cand iesi pe usa, fa-l sa iasa dupa tine;

- practica exercitii de ascultare (mers la picior, sezut, culcat etc.) de preferinta intr-un club de dresaj.