Elefantul african este cel mai mare si puternic mamifer terestru, dar cu certitudine si cel mai sociabil. Traieste pasnic in grupuri alcatuite din familii.
Desi elefantul african este la origine un animal al savanelor, multumita capacitatii sale deosebite de adaptare si-a gasit adapost si in regiunile cu habitate variate, aflate la sud de tara sa, Sahara. Se stabileste doar in apropierea surselor de apa si a locurilor de scaldat.
Mod de viata
Elefantii au un pronuntat comportament sociabil si traiesc in legaturi familiale stranse. Relatiile dintre ei sunt atat de stranse incat chiar isi "inmormanteaza" rudele, acoperindu-le cu crengi. Le si jelesc, tinand un fel de priveghi timp de cateva ore.
Femelele si puii traiesc in grupuri familiale conduse de femela ce prezinta grad de rudenie cu toti membrii grupului.
Tineretul mascul este exclus din familie in momentul atingerii maturitatii sexuale. Acestia vor duce in continuare o viata de "burlaci", in diferite grupuri. Masculii adulti traiesc singuri, fiind primiti in familie, pentru o scurta perioada de timp, doar in momentul in care una dintre femele intra in calduri.
Chiar daca strabat distante mari, grupurile nu se indeparteaza de sursa de apa. Aceasta deoarece elefantilor nu numai ca le place sa bea apa, dar si sa se scalde in ea, in fiecare seara, daca este posibil.
Dupa scaldat elefantii isi cern pamant uscat pe pielea umeda. Stratul de praf si argila format in acest fel ii protejeaza impotriva ciupiturilor de insecte.
Mod de comunicare
Daca elefantii aflati in cautarea hranei nu se vad unii pe altii in tufaris, se anunta reciproc ca sunt in regula emitand sunete grave, mormaite. In trecut aceste zgomote erau considerate ghioraituri de foame, dar astazi stim ca sunetele provin din nas, faringe si profunzimea trompei. Indata ce elefantul sesizeaza un pericol, isi anunta colegii prin faptul ca nu mai scoate nici un sunet.
Eventualele conflicte dintre animale, sunt solutionate de regula in mod pasnic. Animalul aflat pe o treapta inferioara, se da la o parte din fata superiorului, de indata ce acesta face un gest de amenintare cum ar fi infasurarea trompei sau starnirea prafului cu picioarele. In astfel de momente se pot auzi si sunetele de trompeta caracteristice elefantilor. Gesturi de amenintare asemanatoare sunt folosite si pentru alungarea inamicilor.
Alimentatie si mod de hranire
Elefantul este un animal exclusiv ierbivor. Consuma cele mai variate tipuri de ierburi, fructe, crengi si lastari. Le aduna in manunchiuri cu trompa, le smulge si tot cu ajutorul trompei si le baga in gura. Are numai cativa dinti, acestia fiindu-i de folos la macinarea hranei.
Daca un elefant isi pierde toti dintii, in mod sigur va muri de foame; acest lucru se intampla de regula, in jurul varstei de 70 de ani.
Nu este surprinzator faptul ca elefantul are un apetit extrem de dezvoltat, deoarece necesita cantitati mari de hrana. Prefera sa manance si sa bea apa in timpul noptii, dimineata devreme si seara, dar se hraneste si in timpul deplasarii, smulgand in mers manunchiuri mari de iarba si frunze.
Reproducere
Elefantii se imperecheaza pentru prima oara la varsta de 14-15 ani. Din ritualul curtarii face parte si exprimarea atractiei. Un astfel de gest este, de exemplu, cand femela si masculul se tachineaza reciproc cu trompele. De regula, dupa 22 de luni de la imperechere se naste un singur pui. Acesta are o talie de aproximativ 85 cm, iar greutatea corporala este de 110 kg.
Puiul suge o perioada de cel putin doi ani si ramane alaturi de familie chiar si dupa nasterea urmatorului pui. O femela fata o data la patru ani, astfel incat de multe ori este inconjurata de doi sau chiar trei pui de varste diferite, de la nou-nascut pana la pui de doisprezece ani. Daca puiul este atacat, femela se grabeste sa-l apere hotarata.
Bibliografie
- Minunata lume a animalelor
Alte articole
Poate cea mai distinctiva caracteristica a elefantilor este trompa, o eleongatie flexibila a buzei superioare si a nasului, care este alcatuita din mii de perechi de muschi. Este folosita ca un "al cincilea membru" pentru a smulge iarba, a rupe crengi, a ridica busteni sau a improsca apa sau praf.
Este cel mai mare si mai greu dintre mamiferele de pe uscat. Pe Terra, doar balenele il intrec in marime.
Kaokoland şi Damaraland sunt vaste regiuni care se întind în partea nordică a deşertului african al Namibiei. „Lumi pierdute în care, până nu de mult, puţini au avut privilegiul să se aventureze“, aşa le descrie Clive Walker în cartea sa Twilight of the Giants. Acestea constituie locuinţa adevăraţilor şi singurilor elefanţi de deşert din lume. În aceste regiuni au rămas, probabil, mai puţin de o sută de astfel de uriaşi. Precipitaţiile anuale sunt sub 150 de milimetri, iar uneori nu plouă ani la rând.
Conducătorul de elefanţi îşi pregătea liniştit cina pe malul râului Narmada. Îşi lăsase băieţelul între trompa şi picioarele din faţă ale elefantului său, care se odihnea. Copilul tot încerca să o ia din loc, dar în zadar. De fiecare dată, "elefantul tolănit îşi încolăcea uşor trompa în jurul băieţelului trăgându-l încetişor la locul lui", povesteşte cartea Project Elephant. Tatăl îşi vedea în continuare de gătit, încrezător că fiul lui era "pe mâini bune".
Elefantii de la Zoo mor mai repede. Trist, dar adevarat. Acestia nu pot trai mai mult decat fratii lor din salbaticie, desi sunt mai bine ingrijiti si nu trebuie sa caute hrana, aceasta fiindu-le pusa exact sub... trompa. Exemplarele care vietuiesc in salbaticie pot trai chiar dublu.
