Este cel mai mare si mai greu dintre mamiferele de pe uscat. Pe Terra, doar balenele il intrec in marime.
Forma sa ciudata il deosebeste de celelalte animale. Are trupul gros, sprijinit pe patru picioare ca niste butuci, capul imens, cu urechile late si blegi. Ochii sunt mici. Falca de sus se prelungeste cu un bot lung si elastic numit trompa. Din gura ii ies doi colti lungi, indoiti in sus, numiti fildesi.
Desi pare greoi, se misca cu usurinta, ba chiar alearga repejor.
Traieste in padurile Africii si ale Asiei.
Exista doua varietati esentiale de elefanti: cel african si cel asiatic. Mai mare este elefantul african. Un exemplar ucis de oameni in 1955, in Angola, e impaiat la Muzeul de istorie naturala din Washington. Inaltimea pana la umerii sai e de 4 m, lungimea e de 10 m, iar greutatea – 11.000 kg.
Daca vreo fiara, fie si leu, cauta galceava, s-a ispravit repede cu ea. Cu o lovitura de trompa ii rupe sira spinarii. Apoi o ridica si-o tranteste la pamant, o calca-n picioare pana se face ca o carpa. Strigatul sau de lupta e binecunoscut de copii din filmele artistice sau documentare televizate, unde elefantul e vedeta. Ba si de la spectacolele de circ, unde e dresat si amuza pe toata lumea, scotand din gatlej acelasi sunet de trompeta.
Elefantul se domesticeste usor si face multe servicii omului: il duce pe stapan in spinare, ridica greutati de 2 tone, trage plugul, cara busteni cu trompa si alte munci grele. In antichitate, elefantii erau folositi si la razboaie. Deasupra lor se ridicau turnuri din lemn si se urcau acolo ostenii, ca intr-o cetate. Locuitorii Africii consuma cu placere carnea de elefant, iar cu pielea lor groasa isi acopera colibele. Din fildes (ivoriu) se confectioneaza: nasturi, piepteni, manere de briceag, bile, obiecte de arta.
Bibliografie
- Mamifere de pe Terra (Enciclopedia PLANETA ANIMALELOR)
Alte articole
Elefantul african este cel mai mare si puternic mamifer terestru, dar cu certitudine si cel mai sociabil. Traieste pasnic in grupuri alcatuite din familii.
Kaokoland şi Damaraland sunt vaste regiuni care se întind în partea nordică a deşertului african al Namibiei. „Lumi pierdute în care, până nu de mult, puţini au avut privilegiul să se aventureze“, aşa le descrie Clive Walker în cartea sa Twilight of the Giants. Acestea constituie locuinţa adevăraţilor şi singurilor elefanţi de deşert din lume. În aceste regiuni au rămas, probabil, mai puţin de o sută de astfel de uriaşi. Precipitaţiile anuale sunt sub 150 de milimetri, iar uneori nu plouă ani la rând.
Conducătorul de elefanţi îşi pregătea liniştit cina pe malul râului Narmada. Îşi lăsase băieţelul între trompa şi picioarele din faţă ale elefantului său, care se odihnea. Copilul tot încerca să o ia din loc, dar în zadar. De fiecare dată, "elefantul tolănit îşi încolăcea uşor trompa în jurul băieţelului trăgându-l încetişor la locul lui", povesteşte cartea Project Elephant. Tatăl îşi vedea în continuare de gătit, încrezător că fiul lui era "pe mâini bune".
Elefantii de la Zoo mor mai repede. Trist, dar adevarat. Acestia nu pot trai mai mult decat fratii lor din salbaticie, desi sunt mai bine ingrijiti si nu trebuie sa caute hrana, aceasta fiindu-le pusa exact sub... trompa. Exemplarele care vietuiesc in salbaticie pot trai chiar dublu.
Elefanţii sunt apreciaţi din unele motive şi detestaţi din altele. Pentru unii ei sunt lucrători valoroşi, experţi în transportarea buştenilor imenşi şi în aranjarea lor în şiruri drepte, unii preţuiesc elefanţii pentru colţii, pielea şi carnea lor iar alţii în schimb nu văd în ei decât o ameninţare pentru pământul şi culturile lor.
